Cei trei sfinți redați în picioare, central sfântul Ioan, lateral Sfântul Nicolae Kocianov și Pantelimon, ușor întorși către acesta. Sfântul Nicolae Kocianov, desculț , cu un veșmânt alb în jurul brâului. Pleșuv, cu mustață și barbă lungi, albe, în mâna stângă ține o cruce rusească, cu dreapta arată către sf. Ioan. Trăsăturile feței și ale corpului accentuate cu linii fine, albe. Sfântul mucenic Ioan mai tânăr, cu mustață și barbă scurtă și rară, privirea îndreptată înainte. În stânga crucea rusească, dreapta lăsată în jos. Mucenicul Pantelimon, semiprofil, tânăr, fără barbă și mustață, părul lung și drept lăsat pe umeri. Cruce în dreapta. Sfântul Ioan și Pantelimon sunt înveșmântați cu chiton și himation în aceleași culori, dar inversate, nuanțe de verde și auriu cu borduri decorate. Aureole trasate cu linie dublă de culoare roșie, în interiorul raze incizate În partea superioară a icoanei, depășind linia chenarului, este reprezentat Iisus pe nori, cu nimb cruciger, în mâna stângă ținând Evanghelia, cu dreapta binecuvântând. Pe chenarul lateral lat cu motive vegetale în formă de vrej cu flori, de asemenea incizate în stratul de foiță, sunt poziționați simetric doi sfinți desenați în miniatură, Sfântul Mucenic Flor și Sfântul Mucenic Lavr (?).Fond 2/3 superior, - foiță de aur, decorat cu puncte și flori circulare obținute prin ștanțare1/3 inferior verde-brun, cu elemente decorative geometrice repetitive. Cromatica armonioasă, bazată pe valorarea dată de foița metalică.

Figures are rendered with fine white lines defining facial features and drapery folds, enhancing sculptural clarity against the gold. Halos are double-ringed in red, with rays incised into the gilding to suggest divine radiance. The robes of John and Pantelimon use complementary green and gold hues, reversed between them for visual balance. The background gold is textured with punched dots and circular motifs, creating a luminous, tactile surface that reflects light and emphasizes the sacred nature of the space.

The icon originates from a region with strong Byzantine and Orthodox traditions, likely produced in the 17th or early 18th century. Its stylistic elements—such as the Russian-style cross, the use of incised gold, and the miniature frame figures—suggest ties to Moldavian or Ukrainian icon workshops. The preservation of the original gold ground and painted details indicates it was venerated in a liturgical setting, possibly in a monastery or private chapel.

This icon reflects the liturgical and devotional practices of Eastern Orthodox communities, where saints served as intermediaries between the faithful and the divine. The inclusion of Christ above, the hierarchical arrangement of saints, and the symbolic use of gold and geometric patterns align with established theological iconography. The decorative frame with miniature saints echoes the tradition of portable icons used in personal prayer and processions, reinforcing communal and individual piety.

The icon exemplifies the continuity of Byzantine iconographic conventions in Eastern European religious art, blending regional variations with canonical forms. Its meticulous craftsmanship and symbolic coherence influenced later icon painters in the region. Though not widely known outside local collections, it remains a testament to the enduring role of visual theology in Orthodox spirituality, where every line, color, and texture carries spiritual meaning.