Farfurie de formă semi-adâncă, cu buza evazată și muchia buzei rotunjită. Este acoperită pe suprafața interioară cu un strat de angobă albă, peste care este pictat cu pensula și cu cornul decorul format din motive vegetale și florale stilizate, din motive geometrice și motive avimorfe, dispuse astfel: registrul decorativ central de pe fundul farfuriei, încadrat într-un cerc din două linii subțiri albastre, conține o vază cu baza ascuțită și două torți laterale, în care sunt așezate două flori mari albastre, cu frunze verzi, rotunde. În partea superioară a buchetului, pe cele două flori sunt așezate două păsări, una verde (stânga) și cealaltă maro (dreapta), având între ele o floare cu petale galbene, posibil floare de salcâm. Buza farfuriei este decorată cu trei motive vegetale, aproximativ identice (două frunze laterale verzi, o frunză/floare centrală galbenă având de o parte și de alta câte trei linii albastre) separate de câte un mic motiv format din trei linii albastre. Bordura interioară a farfuriei este marcată cu o dungă circulară subțire, albastră, iar marginea buzei cu o linie spiralată circulară, subțire, neglijent realizată. Suprafața ornamentată a farfuriei este acoperită cu un strat de smalț transparent. Cromatica: alb, verde, albastru, maro, galben.

The decoration was applied with a brush and possibly a horn tool over a white engobe layer, using pigments in blue, green, brown, and yellow. Motifs are stylized rather than naturalistic: flowers and leaves are simplified into rounded forms, while birds are rendered with minimal detail. The circular border is defined by a fine blue line, and the rim’s spiral edge, loosely drawn, reveals a handcrafted, unrefined finish. The palette is restrained, emphasizing earth tones with accents of vivid color.

This object originates from a regional ceramic tradition, likely produced in rural workshops during the late 19th or early 20th century. Its construction and decoration align with folk pottery practices in Eastern Europe, where household wares were often adorned with symbolic motifs. The chip along the rim and the uneven glaze suggest common use and local production. It was likely collected later by ethnographers documenting vernacular material culture.

Similar ceramic plates were used in domestic settings for serving food or as decorative items during seasonal rituals. The prevalence of floral and avian motifs reflects a broader cultural emphasis on nature’s cycles and the symbolic role of birds as messengers or protectors. This piece belongs to a wider corpus of folk ceramics from the region, where utility and ornamentation coexisted without strict separation, embedding daily life with layered cultural meaning.

Though not produced by a named artisan, this plate contributes to the understanding of regional ceramic practices in Eastern Europe. Its preservation in museum collections highlights efforts to document everyday material culture before industrialization transformed traditional crafts. It remains a quiet testament to the aesthetic sensibilities of communities that infused functional objects with symbolic narratives, preserving identity through form and pattern.