Maica Domnului este adormită și întinsă pe un pat-catafalc, ce iese dintre ziduri și clădiri, fiind redată între elementele de arhitectură ale cetății. Este purtată de ucenicii și apostolii apropiați ai Mântuitorului Iisus Hristos. Ultimii ani și-a petrecut pe pământ, alături de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul Iubirii, cel care și-a rezemat capul pe umărul Învățătorului și Păstorului cel Bun, la Cina cea de Taină, în grija căruia a fost lăsată Maica Domnului, la moartea de pe Cruce a Fiului Lui Dumnezeu. Maica Domnului nu a murit, ci doar a adormit și a fost ridicată la Ceruri și Încoronată ca Împărăteasa Cerurilor. Pe lângă ucenicii și apostolii - 9 la număr- doar sugerați prin mulțimea aureolelor, se remarcă încă trei: Sfântul Apostol Ioan; Sfântul Apostol Pavel și în registrul inferior Sfântul Apostol Toma, care și de data aceasta întârzie, ca și la Învierea Mântuitorului Iisus Hristos și necrezând, deschide mormântul, și vede adeverindu-se ca Maica Domnului a fost ridicată la Cer, în chip de copilă. Un evreu a vrut să răstoarne mormântul, necrezând, și un înger i-a tăiat mâinile ce au rămas lipite, pâna la iertarea Maicii Domnului PreaMilostive și Îngăduitoare. Icoana este de Făgăraș, Țara Bârsei-Țara Oltului. Are ramă bicromă reliefată: brun și acajou. Cromatica este armonioasă, vie și luminoasă: albastru ceruleum, roșu vermillon, galben-ocru, orange, ivoriu, brun, bej, gri, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Adormirea Precistei.

The central figure is the Virgin Mary at the moment of her peaceful passing, a theological moment that emphasizes her transition to heavenly queenship rather than death. Adjacent figures include the Apostle John, who rests his head on the Teacher’s shoulder, and the Apostle Paul, while the lower register features Thomas, recalling his doubt at the Resurrection. The narrative underscores belief, intercession, and the promise of eternal life.

Executed in the traditional Romanian iconographic manner, the work employs a rich, harmonious palette of cerulean blue, vermilion red, ochre yellow, orange, ivory, brown, beige, gray, white, and black. The frame is a two‑tone relief in brown and mahogany, enhancing the visual depth. Gold leaf and fine cross‑hatching are used to model halos and drapery, creating subtle three‑dimensional effects within the flat surface.

The icon originates from the Făgăraș region, historically part of Țara Bârsei‑Țara Oltului. An inscription in Romanian‑Cyrillic reads “Adormirea Precistei,” confirming its devotional purpose. The panel bears a faint mark “1110‑O.C.” and metal clips, suggesting it was once mounted in a church setting before being removed, likely during a period of liturgical reform or relocation.

Within Eastern Orthodox tradition, the Dormition is celebrated as the moment Mary is assumed into heaven, crowned as Queen of the Heavens. The inclusion of apostles, especially the doubtful Thomas, links the scene to broader themes of faith and resurrection. The icon’s stylistic traits reflect regional influences of the 18th‑century Romanian school, where vivid coloration and architectural integration were common.