Sfântul Mare Ierarh Nicolae Făcătorul de minuni este redat central, pe tron arhieresc, ținând în mâna stângă Sfânta Evanghelie deschisă și binecuvântează cu mâna dreaptă. Veșmintele arhierești liturgice ale sfântului ierarh sunt într-o alternanță cromatică de orange-verde-albastru-ocru-brun-bronziu și alb și negru. Epitrahilul, patrafirul este brun-bronziu, cu patru cruci pe el, sacosul orange-roșu vermillon. Poartă mithră și are aureolă. În registrul superior îndepărtat sunt Dumnezeu-Tatăl și Maica Domnului, care ating aureola Sfântului Nicolae. Pe fondul verde, Mântuitorul și Maica Domnului au veșminte brune și roșii și sunt așezați pe mandorle de nouri albi-albaștri. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Nicolae ICXC MP Iisus Hristos Maica Domnului. În registrul inferior, la picioarele Sfântului Ierarh sunt tatăl mulțumitor și îngenuncheat și cele trei fete salvate, prin minune, de sărăcie și păcat. Icoana are o cromatică puternic-vie, spcifică Țării Oltului: roșu vermillon, orange, verde spanac-avocado, albastru ceruleum și bleu-ciel, bru, gri, alb, negru.

The icon depicts Saint Nicholas seated on an episcopal throne, holding the open Gospel in his left hand and blessing with his right. Above him, God the Father and the Virgin Mary hover in mandorlas of white and blue clouds, their hands touching his halo to signify divine sanction. Below, a grateful father and three rescued daughters kneel, recalling the saint’s legendary act of providing dowries to save them from destitution and moral ruin.

The painting employs a vivid palette characteristic of the Oltenia region: vermilion, orange, spinach-green, cerulean, and deep browns, contrasted with black and white. Liturgical vestments are rendered in layered hues, with intricate patterns on the epitrahil and sacos. The halo and mandorlas are rendered with symbolic precision, emphasizing spiritual presence over naturalism. The composition follows Byzantine conventions, with hierarchical scale and frontal solemnity.

The panel’s physical condition—flaking paint, repaired wood, and faded markings—points to decades, possibly centuries, of ritual use and movement. Its survival suggests it was venerated in a local church or household, carried during processions or relocated during upheavals. The inscription "1145-O.C." may reflect 19th-century ecclesiastical inventory practices, linking it to regional collections of Orthodox religious artifacts.

Icons like this were central to Orthodox domestic and liturgical life, serving as conduits between the faithful and the divine. The depiction of Saint Nicholas with his miracles reinforced themes of charity and divine intervention. The Oltenia region’s distinctive color choices reflect local artistic traditions, distinct from Transylvanian or Moldavian styles, and reveal how regional identity shaped sacred imagery even within a shared theological framework.

Though only the reverse remains, the panel testifies to the material life of religious objects in rural Orthodox communities. Its wear and repair speak to sustained devotion, while its colors and iconography preserve a regional visual language now largely lost. As a fragment of a once-venerated image, it offers insight into how faith was embodied in everyday objects, carried, touched, and passed through generations.