Artwork
Icoana este de iconostas, pictată într- manieră barocă. Maica Domnului este ridicată în timpul de rugăciune și ascultare, smerenie și primire de bunăvoie. Dumnezeu-Fiul și Maica Domnului sunt înveșmântați în roșu vermillon și brun-negru, Dumnezeu-Tatăl este înveșmântat în crem-bej. În registrul îndepărtat superior este cerul luminos deschis, Dumnezeu-Fiul ține pe brațul stâng Crucea, iar Maica Domnului are mâinile împreunate în cruce pe piept. Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul așează împreună coroana de împărăteasă a Cerurilor pe capul Fecioarei Maria. În registrul superior, printr-o mandorlă de nouri și un semicerc de raze solare, deschizându-se cerurile, se coboară Sfântul Duh, sub forma unui porumbel, pe un mănunchi de raze de lumină. Maica Domnului este încoronată ca Împărăteasa Cerurilor de către Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul. Inscripția în româno-chirilică se traduce Sfânta Treime Sfântul Duh. Cromatica este armonioasă: roșu stacojiu, negru, brun, bej, gri, alb, auriu. Trăsăturile chipurilor sunt expresive. Icoana este pictată în manieră barocă. Intreaga compoziție iconografică este armonios echilibrată structural, pe o multitudine de nouri și mandorle de nouri rotunzi, reprezentând spațiul de interferență a pământului cu Împărăția Cerurilor, uimitoare fiind prezența chipurilor de îngeri care locuiesc nourii. Icoana este de la începutul secolului al XIX-lea, din Rășinari, Mărginimea Sibiului.
Icoana este de iconostas, pictată într- manieră barocă. Maica Domnului este ridicată în timpul de rugăciune și ascultare, smerenie și primire de bunăvoie. Dumnezeu-Fiul și Maica Domnului sunt înveșmântați în roșu vermillon și brun-negru, Dumnezeu-Tatăl este înveșmântat în crem-bej. În registrul îndepărtat superior este cerul luminos deschis, Dumnezeu-Fiul ține pe brațul stâng Crucea, iar Maica Domnului are mâinile împreunate în cruce pe piept. Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul așează împreună coroana de împărăteasă a Cerurilor pe capul Fecioarei Maria. În registrul superior, printr-o mandorlă de nouri și un semicerc de raze solare, deschizându-se cerurile, se coboară Sfântul Duh, sub forma unui porumbel, pe un mănunchi de raze de lumină. Maica Domnului este încoronată ca Împărăteasa Cerurilor de către Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul. Inscripția în româno-chirilică se traduce Sfânta Treime Sfântul Duh. Cromatica este armonioasă: roșu stacojiu, negru, brun, bej, gri, alb, auriu. Trăsăturile chipurilor sunt expresive. Icoana este pictată în manieră barocă. Intreaga compoziție iconografică este armonios echilibrată structural, pe o multitudine de nouri și mandorle de nouri rotunzi, reprezentând spațiul de interferență a pământului cu Împărăția Cerurilor, uimitoare fiind prezența chipurilor de îngeri care locuiesc nourii. Icoana este de la începutul secolului al XIX-lea, din Rășinari, Mărginimea Sibiului. is a print by Unknown. It dates from 1850 and is held in the collection of the ASTRA National Museum Complex. This early‑nineteenth‑century icon, originating from Rășinari in the Sibiu region, follows the baroque tradition of Orthodox iconography.
About this work
The central figure, likely the Virgin Mary, is dressed in red and brown, with her hands clasped together in prayer.
This painting shows a religious scene with three figures in the sky. The central figure, likely the Virgin Mary, is dressed in red and brown, with her hands clasped together in prayer. Above her, two other figures, possibly God the Father and God the Son, are placing a crown on her head. The background is a bright, open sky with clouds and a semicircle of sunlight.
The painting is done in a baroque style, with bold colors and expressive facial features. The composition is balanced, with the figures arranged in a harmonious way. The use of chiaroscuro creates a sense of depth and volume.
The painting is a beautiful example of religious art from the early 19th century. To learn more about the artist and their techniques, look up Unknown.
Overview
This early‑nineteenth‑century icon, originating from Rășinari in the Sibiu region, follows the baroque tradition of Orthodox iconography. It is mounted on an iconostasis and depicts the Virgin Mary crowned as Queen of Heaven, flanked by the Father and the Son, with the Holy Spirit descending as a dove.
Subject & Meaning
The central figure, the Theotokos, is shown in a posture of prayer and humility, her hands joined in a cross over her chest. The Father and the Son, dressed in vermilion and dark brown‑black garments, jointly place a celestial crown upon her head, symbolising her role as the heavenly queen. The dove of the Holy Spirit descends amid radiant light, completing the representation of the Holy Trinity.
Technique & Style
Executed in a baroque manner, the icon employs a vivid palette of vermilion, black, brown, beige, gray, white and gold. Expressive facial features and dynamic drapery convey movement, while a network of rounded cloud mandorlas and a semicircle of sun‑rays create a luminous heavenly space. The use of chiaroscuro enhances volume and depth within the composition.
History & Provenance
The work dates to the beginning of the 1800s and was produced in the village of Rășinari, part of the historic Maramureș area of Sibiu. It remains a liturgical object intended for placement on an iconostasis, reflecting the local devotional practices of the period.
Context
Baroque influences entered Romanian Orthodox art in the late eighteenth and early nineteenth centuries, merging with traditional iconographic conventions. This icon exemplifies that synthesis, integrating Western stylistic vigor with the theological precision of Eastern Christian imagery.
Artist & collection
Domestic Scene
Giacomo and Cardinal Marco, investing Andrea, Abbot of San Zeno, with his Benefice
The Nymph of Fontainebleau
Portrait of a Woman
Madonna and Child with Saints in the Enclosed Garden
Venus and Minerva
Family Group of Four on Sofa
Wall painting from Room H of the Villa of P. Fannius Synistor at Boscoreale
Icoana îi prezintă pe Mântuitorul Iisus Hristos și pe ucenicii, viitorii apostoli. Este Duminica Tomii, Venirea Domnului prin ușile încuiate, după Învierea cea de-a treia zi. Toma pipăie rana din coastă și urmele piroanelor, devenind din necredincios, credincios. Este pictată de Simion Zugrav din Laz. Este datată 1837. Chipurile sunt desenate fin, trăsăturile fiind expresive. Elementele arhitectonice, coloane și arcadele sun redate în detaliu, iar roșul vermillon al lor s-a păstrat în imaginea deteriorată. Cromatica este armonioasă: gri, bej, bronziu, roșu vermillon. Întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf.
Icoana este mai rară, prin tematica iconografică abordată. Este un prăznicar cu 6 sfinți ierarhi, mucenici, arhidiaconi. Sunt împărțiți în două registre, a câte trei grupuri, înscrise între coloane, pe sub arcade de Biserică. În registrul superior sunt cei trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu-Cuvântătorul și Ioan Gură-de-Aur. Cei Trei Sfinți Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul și Ioan Gură-de-Aur slujesc și săvârșesc Sfânta Liturghie împreună. Sunt înveșmântați în veșminte liturgice: sacos albastru ceruleum și roz putred-stacojiu, cu linii albe, felon roșu vermillon-orange, epitrahil ocru-galben și verde-lime cu câte trei-patru cruci negre. Sfinții ierarhi Binecuvântează cu mâna dreaptă și țin în mâna stângă Sfânta Evanghelie închisă. În registrul al doilea, cel inferior, sunt Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtor de Mir, Sfântul Mare Ierarh Nicolae făcător de minuni și Sfântul Mare Arhidiacon Ștefan. Se remarcă sacosul de zale gri-argintii ale Sfântului Dimitrie, care ține în mâna dreaptă o cădelniță, iar Sfântul Ștefan Binecuvântează cu crucea, pe care o ține în mâna dreaptă. Fondul întregii icoane este cerul albastru cobalt-ceruleum, împodobit cu stele albe și roșii, elemente astrale. Cromatica este luminoasă și armonioasă: verde văratic, verde lime, alb, orange, roșu vermillon, roz-stacojiu, galben-ocru, galben chihlimbar, bej, crem, albastru cobalt și ceruleum, negru. Este o icoană specifică picturii de Țara Oltului, cu un desen fin cu conturul negru și cromatica pastelată. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Vasile Sf Grigorie Sf Ioan Sf Dimitrie Sf Nicolae Sf Ștefan.
Icoa Zug
Zugrăvița a combinat cu inocență două teme iconografice (cea a Bunei Vestiri cu cea a Botezului), fenomen frecvent în icoanele Anei Deji.În prim plan, în picioare, un sfânt cu o ramură verde în mâna dreaptă înălțată binecuvintează un înger. Sfântul tânăr, cu părul lung, negru, barbă scută, mustăți. După poziție și trăsături ar putea fi asimilat Sf. Ioan din scena Botezului. Poartă un chiton roșu, asemănător blănii de cămilă și un himation verde.În jurul capului are o aureolă cu limbi de foc asemănător acelora din Pogorârea Sfântului Duh. Îngerul privește către sfânt, ținînd pe brațul stâng un ștergar cu vrâste verzi și roșii, iarăși asemănare cu scena Botezului. Îngerul are trăsături feminine, ochii mari, negri, aripi strânse, tunică roșie cu poale cafenii.Nu poate fi vorba de Botez deoarece lipsește Isus dintre cele două personaje iar decorul arhitectural din planul doi(o construcție cu mai multe caturi, cu intrări largi, cu portal semicircular, 4 ferestre la ultimul cat și acoperiș rotund de olane) nu se regăsește în scena Botezului. De sus coboară sfântul Duh, sub formă de porumbel roșu cu aripi cafenii, pe un fond verde într-un oval de nori alburii marcați cu linii roșii. În partea de jos,relief ușor vălurit, realizat din benzi late cu margini ondulate de culoare verde, roșie și cafenie.Restul câmpului- albastru ultramarin, decorat cu steluțe albe și roșii. Pe trei laturi este pictat un chenar din semicercuri suprapuse, primul cu roșu alternînd cu verde, al doilea ocru. Icoana ar putea fi asimilată Buneivestiri, dar în acest caz în locul sfântului ar trebui să fie un înger iar în locul îngerului Fecioara Maria. Rama este alcătuită din patru șipci drepte, îmbinate oblic la colțuri. Dosul este realizat din scândurele subțiri de brad, dispuse vertical și fixate în cuie.
Icoaceil
Icoaerel
Icoait,
Icoambla
Prăz6.
Icoana este pictată "în oglindă", pe suport de sticlă de formă dreptunghiulară în ax vertical. Sfânta Cuvioasă Paraschiva(care se prăznuiește pe 14 octombrie) este redată așezată pe tron, cu coroană împărătească pe cap. Plasată central, cu doi îngeri în spatele tronului, sfânta este înveșmântată cu un maforion roșu cu intadosul albastru și galon galben. Cămașă multicoloră, albastru, verde, roșu, galben, cafeniu, la mijloc cu o cingătoare galbenă) Pe cap poartă o coroană mare, deschisă. În mâna dreaptă ține o cruce, iar cu stânga binecuvintează cu un gest stângaci.Chipul este ușor diform, arcadele ochilor umbrite, nasul mare, bărbia accentuată, ochii înguști, asimetrici. Tronul, de factură barocă, are spătarul în formă de aripă, cu brațele masive, cu un chenar îngust, aurit, cu volute în partea de jos și câte o cruce pe laturile de sus. Sfânta este așezată pe o pernuță lungă. În spatele tronului doi îngeri cu chipuri copilărești, veșminte lungi, nimburi aurite. os este completată cu linii orizontale pe fond bej. Câmpul este albastru(1/2 superior) cu inscripția cu negru, 1/3 inferior - cafeniu deschis, benzi orizontale. Desen încărcat, paleta cromatică petriță, culorile intense. Stratul pictural este exfoliat pe unele locuri. Rama închisă la culoare, este realizată din lemn de brad, profilată pe o porțiune mică la interior, Porțiunea mai lată este decorată cu "pieptenele", transversal. Dosul este realizat din scânduri subțiri de brad, dispuse orizonal și fixate în cuie. Țăranii considerau că sfânta Paraschiva apără de grindină și de dureri de cap.