Icoana este pictată pe sticlă, având menționat cuvântul „Nicolae” în românește cu caractere latine. Aceasta este o pictură în ulei, datând din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Icoana este înrămată cu o bordură din lemn de esență moale, vopsit în negru. În partea superioară la mijloc rama prezintă un orificiu pentru atârnare. Pe spate icoana este întărită cu o placă din lemn de esență moale, fixată cu holdșuruburi. În partea superioară, cu o tablă, este fixată o sârmă pentru atârnare de cui. Cromatică: negru, alb, maro, galben, roșu, cărămiziu, albastru.

The image portrays a saint, a common devotional figure in Eastern European folk iconography. The inclusion of the name “Nicolae” suggests a personal dedication or patronage, linking the work to a specific individual or community.

Oil paint applied to glass gives the icon a glossy, luminous quality, while the composition follows the conventions of traditional folk art, employing a limited palette of black, white, brown, yellow, red, brick and blue. The stylized rendering and bold colors reflect vernacular religious visual language rather than academic realism.

Icons of this type were commonly produced in Romanian and broader Balkan folk traditions during the post‑war period, serving both private devotional purposes and communal commemoration. The use of glass as a support reflects a mid‑century adaptation of older wooden panel practices.