Icoana reprezintă Învierea Domnului Iisus Hristos. Mântuitorul Iisus Hristos, ieșind din mormânt, Înviind, Binecuvântând zdrobește ușile iadului. Mântuitorul este înfășurat cu o țesătură verde kaki-gri în mijlocul coapselor și a mijlocului și cu mantia roșie vermillon pe umeri. În dreapta mormântului gri, deschis, sunt doi ostași romani, uimiți. Icoana de Nicula are o cromatică armonioasă: galben-solar, roșu vermillon, alb, albastru cobalt, verde brad-pădure, negru, gri cenușiu. Fondul icoanei este cerul albastru cobalt-ceruleum, în registrul superior și un câmp galben-ocru, cu brun-maro cu pete crem, în registrul inferior, realizându-se, astfel sugestiv, intrarea și ieșirea din pământul morții și a păcatului. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar decorativ geometrizant roșu vermillon și de unul fitomorf, format dintr-o ghirlandă cu două flori-narcise cu frunze unduitoare. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, galben chihlimbar, albastru cobalt-ceruleum, brun, maro, bej, verde smarald, kaki, negru, gri, alb. Inscripția în româno-chirilică se traduce IC XC Iisus Hristos. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.

Christ, clad in a greenish-khaki tunic and a vermilion mantle, rises triumphantly from the tomb, blessing with one hand while holding a banner symbolizing victory over death. Two Roman soldiers, stunned by the miracle, flank the tomb. The lower field’s ochre and brown tones suggest the earth’s surface, while the cobalt-blue upper field evokes the heavens, visually framing Christ’s passage from death to life.

The icon employs traditional tempera painting on wood, with pigments including vermilion, cobalt blue, amber yellow, and forest green. The figures are rendered with elongated proportions and stylized drapery, typical of Orthodox iconography. The decorative border combines geometric red bands with a floral motif of narcissus flowers and undulating leaves, reflecting local craftsmanship and symbolic references to renewal.

Originating from the Nicula region in northern Transylvania, the icon is part of a local tradition of religious panel painting. The wooden backing shows signs of age—faded markings, small holes, and patches—indicating long-term use and possible repairs. The handwritten inscription '2078-0c' and remnants of a sticker suggest later cataloging, likely from a 20th-century ecclesiastical or museum collection.

Created within a Romanian Orthodox context, the icon reflects theological themes of resurrection and divine triumph, common in Transylvanian religious art from the 17th to 19th centuries. The use of Cyrillic script for the inscription 'IC XC Iisus Hristos' aligns with liturgical practices in the region before the adoption of the Latin alphabet. Its visual language bridges Byzantine orthodoxy and local folk aesthetics.

The Nicula Resurrection icon remains a representative example of Transylvanian religious art, preserving both doctrinal imagery and regional material culture. Its survival through centuries of political and religious change underscores the endurance of Orthodox iconography in rural communities. The panel’s physical wear and later annotations offer silent testimony to its devotional history and institutional handling.