Mântuitorul Iisus Hristos, fiind răstignit pe Cruce, are în dreapta și în stânga câte o floare mare roșie vermillon, cu frunze gri-antracit, înlocuind stilizat și semantic pe ucenicul cel iubit, care a stat lipit de pieptul Învățătorului, la Cina cea de Taină, mai precis, pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, Evanghelistul Iubirii și pe Maica Domnului Îndurerată, Jalnică și Plângătoare. Mântuitorul Iisus Hristos are o țesătură gri, înspre negru-gri-antracit în jurul mijlocului și a coapselor. În registrul inferior, paralel cu Crucea sunt și lujere foarte înalte cu flori mari, elemente geometrizante și fitomorfe, care înlocuiesc prezența ucenicilor și martorilor la suferință. Fondul icoanei este cerul albastru bleu-ciel ceruleum senin, împodobit cu elemente stilizate florale. În registrul inferior este un câmp luminos de galben-chihlimbar. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar fitomorf, format dintr-o ghirlandă bogată de ruje roșii vermillon, cu miezul galben - 7 ruje, cu frunze gri-albăstrii. Astfel imaginea iconografică este o preînchipuire a Grădinii Raiului. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru bleu-ciel ceruleum, verde-brad forest și smarald, galben chihlimbar, ocru-muștar, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică de pe Cruce se traduce INRI Iisus Nazarineanul Regele iudeilor. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.

The icon employs flat, geometric forms and a restrained palette of vermilion, cerulean blue, forest green, amber yellow, and charcoal gray. Figures are rigid and non-anatomical, with no modeling or perspective. The flowers and foliage are highly stylized, their shapes echoing ecclesiastical ornamentation. The inscription INRI appears in Romanian Cyrillic, anchoring the image in its regional liturgical tradition while maintaining Byzantine compositional norms.

Originating in Nicula, northern Transylvania, this icon reflects local devotional practices of the 19th or early 20th century. Its unique iconography diverges from mainstream Orthodox models, suggesting a regional adaptation influenced by folk art and possibly Habsburg-era artistic exchanges. The work was likely created for private or parish use, preserving a distinct visual language that prioritized symbolic meaning over doctrinal conformity.

In Transylvanian religious art, floral symbolism often conveyed theological concepts through nature. The use of red flowers as substitutes for human figures aligns with broader Eastern Christian traditions that associate blossoms with divine presence and resurrection. The blue sky and golden ground evoke heavenly realms, while the enclosing floral frame reinforces the idea of the crucifixion as a sacred, enclosed space—akin to the enclosed garden of Mary, a common Marian symbol.

This icon represents a localized variant of Orthodox iconography, where folk sensibilities and symbolic substitution reshaped traditional narratives. Its preservation offers insight into how rural communities interpreted sacred events through familiar natural forms. Though not widely replicated, it stands as a testament to the adaptability of religious imagery in Transylvanian Orthodox communities, blending Byzantine structure with regional floral motifs.