Maica Domnului este înveșmântată în maforiom roșu vermillon-corai, cu interiorul negru-gri antracit, cu dungulițe subțiri roșii, cu sacosul-hitonul crem cu dungi paralele albastre bleu-ciel. Maica Domnului are aureola aurie senină, împodobită cu o ghirlandă din 5 trandafirași corai. Maica Domnului arată calea care este Mântuitorul Iisus Hristos - Calea, Adevărul și Viața. Pruncul Iisus Hristos este înveșmântat în alb-crem și galben-chihlimbar și are, de asemenea, aureolă aurie. Pruncul Iisus ține în mâna stângă un hrisov înfășurat și cu mâna dreaptă arată înspre Maica Domnului. Fondul icoanei este cerul albastru ceruleum. Întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă din 4 ruje duble, roșii vermillon-cărămizii. Inscripția din româno-chirilică se traduce MP IC XC Maica Domnului Iisus Hristos. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon-corai, albastru bleu-ciel, galben-chihlimbar, verde vprativ-kaki, auriu-bronziu, alb, negru. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Gherla.

Painted in tempera on wood, the icon employs a restrained palette of vermilion, sky blue, amber yellow, and bronze gold, arranged with deliberate harmony. Fine red lines outline garments, while the dark gray interior of Mary’s mantle contrasts with the creamy chiton. The aureolas are gilded, and the background is a flat cerulean blue, typical of late medieval Transylvanian iconography.

Created in the 18th or early 19th century in Gherla, the icon reflects local religious practices within the Romanian Orthodox tradition. Its worn surface and hidden backing suggest repeated use in domestic or chapel settings. The catalog number and paper label indicate it was later accessioned into a museum collection, possibly the Museum of Ethnography, for preservation and study.

Northern Transylvania’s iconography blended Byzantine models with regional motifs, often incorporating floral borders and specific color symbolism. The double rose garland framing the scene echoes local embroidery patterns, linking sacred imagery to everyday craft. Such icons served both devotional and educational purposes in communities with limited literacy.

As a preserved artifact of Transylvanian religious life, this icon contributes to understanding the continuity of Orthodox iconographic conventions in rural Romania. Its material condition and cataloging history reflect 20th-century efforts to document folk religious art, ensuring its survival beyond ecclesiastical use.