Farfurie adâncă, cu buză evazată și muchia buzei rotunjită. Piesa este acoperită pe suprafața interioară cu un strat de angobă albă peste care este pictat cu pensula și cu cornul decorul format din motive florale stilizate și geometrice: registrul decorativ central de pe fundul farfuriei conține o tulpină cu o floare mare de lalea, realizată cu contur albastru și galben și cu mijlocul umplut cu linii hașurate intersectat, și doi boboci laterali mai mici. De o parte și de alta a florii centrale se găsește înscris anul fabricării piesei, 1798. Registrul decorativ marginal de pe buza farfuriei, încadrat între două linii circulare albastre, conține două flori de lalea stilizate, cu frunze, dispuse diametral opus și intercalate cu câte un motiv decorativ format din linii drepte paralele crescătoare și descrescătoare ca mărime și două linii curbe, îngroșate la capete. Muchia buzei este marcată cu o dungă de culoare galbenă și decorată cu linii mici oblice și paralele, realizate prin incizare. Suprafața ornamentată a farfuriei este acoperită cu un strat de smalț transparent. Cromatica: alb, albastru, galben.

The decoration was applied with brush and possibly a horn tool, using limited pigments: white slip, blue outline, and yellow fill. The tulip’s hatched center and the incised diagonal lines along the rim demonstrate handcrafted precision. The geometric patterns on the border are arranged symmetrically, suggesting a template or repeated stencil. The overall style is schematic, prioritizing rhythm and repetition over naturalism, characteristic of folk ceramic traditions in the region.

Dating to 1798, the plate was likely produced in a local workshop, possibly in present-day Romania or nearby areas where similar ceramics were common. Its wear indicates regular domestic use, and the inscription of the year suggests pride in production date, a practice among artisans seeking to mark authenticity. No documented ownership history exists, but its survival implies it was preserved as a functional object rather than a collectible.

This plate belongs to a broader tradition of hand-thrown, slip-decorated ceramics produced in Eastern European households during the late 18th century. Such items were made for daily use—serving food or storing goods—and decorated with locally familiar motifs. The use of tulips, though not native, was widespread in folk art, adopted as a decorative symbol. The limited palette and simple forms reflect both material constraints and aesthetic preferences of rural potters.

Though not signed or linked to a known maker, the plate exemplifies the quiet persistence of vernacular ceramic practices. Its survival offers insight into the material culture of non-elite communities, where craftsmanship was embedded in routine life. Today, it is preserved in ethnographic collections as evidence of regional artisanal continuity, valued for its authenticity rather than rarity.