Sfânta Mare Cuvioasă Parascheva de la Iași are crucea în mâna stângă, binecuvântând, și o ramură mare de finic verde, în mâna dreaptă. Este îmbrăcată în veșmânt roșu vermillon-cărămiziu, cu interiorul căptușit cu verde-mușchi de pădure, verde de China, înspre gri-antracit. Sacosul este alb-crem cu danteluță și guleraș și dungi gri-verzui. Sfânta Cuvioasă are părul negru lung, lăsat pe umeri, coroană roșie cu gri-antracit, cu radiații verzi, ca de catifea și aureolă. Fondul icoanei este cerul albastru regal-ceruleum, în registrul superior și un câmp galben-chihlimbar, în registrul inferior. Întreaga compoziție tematic-iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format din 3 ruje roșii mari, cu frunze verde-brad. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon-cărămiziu, alb-zinc, albastru regal-ceruleum, crem-bej, galben-chihlimbar, verde mușchi-de-pădure, verde de China, gri-verzui, gri-antracit, bej-crem, bronziu, negru, alb zinc. Inscripția din româno-chirilică se traduce Paraschiva. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.

Saint Parascheva, venerated for her ascetic life and miracles, is shown with attributes that signify her sanctity: the cross denotes her faith, while the fennel branch recalls healing and divine favor. Her serene expression and upright posture convey spiritual composure. The icon serves as a focus for prayer and veneration, embodying the belief in her intercessory power within Romanian Orthodox tradition.

The icon is painted with tempera on wood, using a layered application of pigments to achieve depth and luminosity. The colors—vermillion, royal blue, moss green, and charcoal gray—are applied with precision, enhancing the flat, hieratic composition typical of regional Transylvanian icons. Fine details in the embroidery of her garments and the radiating halo suggest skilled handwork, rooted in local craftsmanship.

Produced in the Nicula region, known for its monastic artistic activity, the icon likely dates to the late 18th or early 19th century. It was preserved within a wooden crate marked '2009-O.C.', indicating modern archival handling. The crate’s presence suggests the icon was stored or transported for conservation, though its original ecclesiastical context remains unrecorded.

This icon reflects the devotional practices of Romanian Orthodox communities in Transylvania, where saints’ images were central to domestic and monastic worship. The use of local pigments, Cyrillic inscriptions, and regional color preferences aligns with broader Moldavian-Transylvanian iconographic traditions, distinct from Byzantine or Western European models.

As a preserved artifact of rural religious art, the icon contributes to the understanding of regional iconography in Romania. Its survival, despite minimal documentation, underscores the resilience of folk devotional practices. The crate’s modern labeling reflects ongoing efforts to conserve such works, ensuring their place in cultural memory.