Icoana este pictată pe dosul unei bucăți de sticlă de formă dreptunghiulară în ax orizontal. Compoziția combină tema Răstignirii lui Isus, cu prezența sfinților, lângă cruce fiind reprezentați sfinții împărați Constantin și Elena, zugravul deplasând în timp momentul găsirii crucii, ori reprezentarea lui Isus fiind simbolică. Crucea treflată, plasată pe un postament semicircular, pictată cu ocru, chenar verde și cercuri roșii, este redată în prim plan, constituind axul de simetrie al compoziției. Isus are corpul diform, capul mare, supradimensionat, ochii închiși, brațele scurte, mâinile diforme, trăsăturile anatomice schițate. În jurul mijlocului - veșmânt cafeniu. Cei doi împărați sunt redați 3/4, cu câte o mână diformă susținând crucea, în cealaltă mână o ramură verde(Constantin și o cruce). Au chipurile diforme, părul negru, lung, lăsat pe umeri. Împărăteasa are o coroană deschisă pe cap, împăratul o tocă rotundă închisă. Veșminte lungi, în culorile roșu și verde. În jurul capului au aureole. Câmpul alb, decorat cu două tulpini cu flori roșii globulare,(ruje) unite pe brațul vertical al crucii. Desenul este simplu, primitiv, compoziția echilibrată, paleta cromatică sobră, culorile intense:alb, ocru, negru, roșu, verde. Stratul pictural este exfoliat în mai multe locuri. Rama este alcătuită din patru stinghii profilate îmbinate oblic, culoare brună.

The painting employs a simplified, almost schematic style: anatomical proportions are distorted, limbs are abbreviated, and facial features are broadly indicated. Colors are flat and intense, applied without shading or modeling. The background is a plain white field, adorned with two stylized red-flowered stems rising along the vertical arm of the cross. The brushwork is direct and unrefined, suggesting a maker working within a local devotional tradition rather than formal training.

The object’s original context is unknown, but its materials and technique align with late medieval or early modern religious artifacts from Eastern Europe. Painted on glass, it may have served as a portable devotional object or been affixed to a household shrine. The worn wooden frame with a rope loop implies domestic or rural use. The faded label and surface deterioration suggest prolonged exposure to environmental conditions before museum acquisition.

This image belongs to a broader category of folk religious art produced outside urban centers, where iconographic conventions were adapted through local interpretation. The fusion of imperial saints with the Crucifixion reflects a common theme in Orthodox communities, emphasizing the link between earthly power and divine grace. Similar works survive in regional collections, often characterized by bold color, symbolic rather than naturalistic forms, and a focus on spiritual presence over physical realism.

Though not signed or dated, the painting contributes to the understanding of vernacular religious expression in Eastern Europe. Its preservation, despite deterioration, underscores the endurance of devotional objects in everyday life. Today, it is studied as an example of how sacred narratives were visually transmitted beyond ecclesiastical institutions, offering insight into the spiritual habits of non-elite communities.