Artwork
Icoana îl reprezintă pe sfântul Gheorghe omorând balaurul, în varianta mai elaborată, în care apare și fata de împărat și elemente etnografice locale. Sfântul, călare pe cal alb, plasat central. Veșmintele sunt asemănătoare celor ale soldaților chezaro-crăiești, cizme înalte, tunică scurtă, zale, mantie roșie fluturând în vânt. Are capul descoperit, plete lungi, castanii, ochi mari, gura roșie, trăsăturile bine definite, expresive. În mână ține o suliță lungă, cruciformormă,aurită, cu care omoară balaurul înaripat, căzut la pământ, scoțînd limbi ascuțite. Calul este alb, capul mic, coada înnodată. Relieful este realizat prin linii albe) și vrâste de culoare(verde, galben,roșu), marcate cu motive fitomorfe. Câmp albastru închis, înviorat de o floare roșie. În partea stângă, în plan îndepărtat, în fața palatului sugerat printr-o clădire simplă,albă, înaltă, cu acoperiș de olane roșii, se află fata de împărat pe care o salvează sfântul conform legendei. Întreaga compoziție este încadrată de un chenar rectangular de culoare roșie, decorat cu o spirală de nuanță asemănătoare și mici ovale hașurate cu alb. Desenul complicat, tușa groasă, culorile intense, asemănător vitraliilor. Umplerea cu culoare neglijentă indică o producție de serie. Rama din lemn de brad, cafeniu închis, decorată unda apei. Dosul este realizat din două scândurele de brad dispuse orizontal.
Icoana îl reprezintă pe sfântul Gheorghe omorând balaurul, în varianta mai elaborată, în care apare și fata de împărat și elemente etnografice locale. Sfântul, călare pe cal alb, plasat central. Veșmintele sunt asemănătoare celor ale soldaților chezaro-crăiești, cizme înalte, tunică scurtă, zale, mantie roșie fluturând în vânt. Are capul descoperit, plete lungi, castanii, ochi mari, gura roșie, trăsăturile bine definite, expresive. În mână ține o suliță lungă, cruciformormă,aurită, cu care omoară balaurul înaripat, căzut la pământ, scoțînd limbi ascuțite. Calul este alb, capul mic, coada înnodată. Relieful este realizat prin linii albe) și vrâste de culoare(verde, galben,roșu), marcate cu motive fitomorfe. Câmp albastru închis, înviorat de o floare roșie. În partea stângă, în plan îndepărtat, în fața palatului sugerat printr-o clădire simplă,albă, înaltă, cu acoperiș de olane roșii, se află fata de împărat pe care o salvează sfântul conform legendei. Întreaga compoziție este încadrată de un chenar rectangular de culoare roșie, decorat cu o spirală de nuanță asemănătoare și mici ovale hașurate cu alb. Desenul complicat, tușa groasă, culorile intense, asemănător vitraliilor. Umplerea cu culoare neglijentă indică o producție de serie. Rama din lemn de brad, cafeniu închis, decorată unda apei. Dosul este realizat din două scândurele de brad dispuse orizontal. is a print by anonim. It is held in the collection of the "Dimitrie Gusti" National Village Museum. The work portrays Saint George on a white horse, centrally positioned, slaying a winged dragon with a long, gold‑toned, cross‑shaped spear.
About this work
Overview
The work portrays Saint George on a white horse, centrally positioned, slaying a winged dragon with a long, gold‑toned, cross‑shaped spear.
The work portrays Saint George on a white horse, centrally positioned, slaying a winged dragon with a long, gold‑toned, cross‑shaped spear. To the left, a princess—identified as the emperor’s daughter—stands before a simple, tall white building with a red tiled roof. The composition is framed by a red rectangular border adorned with a spiral motif and small white‑hatched ovals, recalling the decorative quality of stained‑glass windows.
Subject & Meaning
The narrative follows the traditional legend of Saint George’s triumph over the dragon, symbolizing the victory of Christian virtue over evil. The inclusion of the rescued princess adds a rescue motif, while the surrounding decorative elements—floral motifs, stylised foliage, and vivid colour fields—reflect local ethnographic motifs that link the sacred story to regional visual traditions.
Technique & Style
Executed with bold, thick lines and saturated hues, the image employs a folk‑art aesthetic marked by simplified forms and ornamental patterns. White outlines define the figures, while the background features a dark blue sky punctuated by a solitary red flower. The use of chiaroscuro is limited, relying instead on flat colour areas and decorative borders to convey depth.
History & Provenance
The piece is mounted on a dark brown fir wooden panel, its frame also of fir, decorated with water‑wave motifs. The back consists of two horizontally placed fir boards. The relatively careless filling of colour suggests it was produced as part of a series rather than as a unique commission, indicating a workshop or popular devotional context.
Context
Costumes resemble those of the 18th‑century Chezar‑Crișan soldiers, with high boots, short tunics, chainmail, and a flowing red mantle. Such attire situates the image within a specific historical and regional setting, merging the saint’s universal legend with local military and cultural references.
Artist & collection
Artist
This anonymous painter made small religious scenes with bold, flat colors and shaky lines, following old church traditions.
Museum
"Dimitrie Gusti" National Village Museum
Continue through works from the same source collection.
Un câmp central sub formă de cruce, împarte spațiul pictural în patru casete dreptunghiulare care conțin următoarele scene: Stânga sus Maica Domnului cu Pruncul tipul Kazanskaia. Este reprezentată până la piept, nu se văd mâinile, înveșmântată cu maforion negru cu galon alb. Are chipul îndurerat, privirea tristă, capul ușor înclinat spre Prunc. Iisus – Emanuel, binecuvintează cu dreapta, privirea îndreptată lateral, către sfântul Nicolae..Chiton brun deschis, himation verde. Dreapta sus - Sf. Nicolae în veșminte simple, capul descoperit, cărunt, cu barba rotundă și scurtă, privind la rândul său către pruncul Iisus. Înveșmântat cu sacos verde și omofor mare orange, care îi acoperă umerii. În casetele de jos sunt redați doi sfinți în vârstă, în picioare, în veșminte preoțești, întorși unul către altul, cu privirea îndreptată către scenele din registrul superior. Inscripția ce denominează primul dintre ei a fost ștearsă, cel de al doilea posibil sfântul Savatie?. Icoana are un vădit caracter popular, naiv. Spațiul cruciform pictat cu roșu, fondul scenelor verde închis, 2/3 din fondul scenelor de jos galben-orange. Nimburi trasate cu alb, inscripții caligrafice, litere cursive, cu negru. Compoziția este încadrată de un chenar cu decor vegetal, motive ample de factură populară, specifice spațiului slav.
Încoronarea Fecioarei - reprezintă în centrul compoziției pe Fecioara Maria, în planul al doilea pe Iisus Hristos și Dumnezeu Tatăl ținând o coroană în mâini.
Alexandru Dimitrie Ghica
Constantin G. Cantacuzino cu turban (1793 - 1877)
Icoana este pictată pe dosul unei bucăți de glajă de formă dreptunghiulară în ax vertical. Sfântul Nicolae este redat în prim plan, așezat pe un tron, ținînd Evanghelia închisă în mâna stângă în timp ce cu dreapta binecuvintează. Sfântul Nicolae este înveșmântat ca Mare Arhiereu, cu mitră înaltă, bipartită, omofor mare, verde, decorat cu cruci "patee", sacos roșu cărămiziu cu galon auriu cu motiv spiralat, stihar roșu. De mâna dreaptă îi atârnă bedernița, percepută ca decor al veșmântului. Chipul este sobru, barba albă,scurtă,la fel părul scurt, ondulat. Ochii sunt negri, bine definiți, arcadele evidențiate. Nimb auriu. Tronul, cu spătarul înalt, are marginea aurită realizată în trepte(surmontatea de câte o cruce) și decorată cu motiv spiralat. Spătarul este alb, decorat cu o rețea de linii negre dublate cu bleu, întretăiate. În colțurile de sus câte un serafim pe nori. Câmpul verde intens în partea de jos, până la nivelul jilțului, albastru de Prusia în registrul superior. Desenul este îngrijit, compoziția aglomerată, paleta cromatică variată, culorile tari, Inscripția cu negru în partea de sus, greu vizibilă. Rama, din lemn de brad băițuit, este alcătuită din patru șipci profilate pe o porțiune mică spre interior, îmbinate oblic la colțuri, decorată cu un motiv ușor ondulat, imitînd fibra lemnului, dispus oblic. Dos din scândurele subțiri de brad, dispuse orizonal și fixate în cuie.
Icoacrip
Pictură în oglindă, pe spatele unei bucăți de glajă, ax vertical.Sfinții Împărați Constantin și Elena, 3/4 , în picioare, semiprofil, sub brațele crucii pe care a fost răstignit Isus( găsită de Împărăteasa Elena la Ierusalim) Amândoi au plete castanii, lăsate pe umeri, coroane înalte, veșminte identice, simple, lungi, cămăși verzi și mantii roșii. Plasarea personajelor sub brațele crucii, în jumătatea inferioară, pe fond ocru sugerează complementaritatea celor două planuri(terestru și ceresc). Împărăteasa ține în mână o ramură verde, element ce o însoțește în majoritatea reprezentărilor populare. Fețele sunt ușor diforme, ochii negri. Crucea dreaptă, plasată în centrul compoziției, decorată cu frunze și o spirală în partea de jos, creează simetrie. La întretăierea brațelor crucii elemente vegetale cu contur alb. Chenarul specific icoanelor de Nicula, linia albă(zăluțe, funie) pe fond roșcat. Icoana este caracteristică perioadei de înflorire a picturi pe sticlă de la Nicula. Rama profilată, din lemn de brad, pictată cu o culoare roșcată. Dosul subțire. Sticla spartă în mai multe fragmente.
Icoana este pictată "în oglindă", pe un suport de sticlă de formă dreptunghiulară în ax vertical. Cuvioasa Parascheva, 3/4, redată din ușor semiprofil, ține în mâna dreaptă o ramura verde, sinuoasă, în stânga o cruce. Fața butucănoasă, ochii căprui, sprâncenele arcuite, gura marcată cu roșu, bărbia pătrată, părul castaniu, lung, revărsat pe umeri. Pe cap poartă o tocă înaltă tripartită. Este înveșmîntată cu o mantie roșie și cămașă albastră. În jurul capului, aureolă realizată cu bronz auriu. Câmp bicolor(1/2 superior -bleu, 1/2 inferior ocru) două ramuri de trandafiri dispuși pe laturile verticale, întâlnindu-se deasupra capului sfintei. Desenul stângaci, dar destul de îngrijit, corola de flori, predominanța culorii roșii, abundența detaliului, fondul bicolor, utilizarea bronzului auriu, sunt caracteristici ale fazei târzie a picturii din centrele Nicula și Gherla. Rama subțire din lemn de brad, de culoare închisă, este completată cu un "dos" nou din scândură de brad.. Țăranii considerau că sfânta Parascheva păzește de grindină și de dureri de cap.
Icoana este pictată "în oglindă", pe un suport de sticlă de formă dreptunghiulară în ax vertical. Tema iconografică: Sfântul Gheorghe omorând balaurul. Sfântul, călare pe cal alb, este plasat în centrul icoanei. Veșminte ostășești, cizme înalte, tunică scurtă, roșie, cu mâneci verzi, pantaloni albaștri, bufanți.Capul descoperit, părul lung, negru, revărsat pe umeri. Aureola trasată cu mâna liberă. În mână ține o suliță lungă pe care o înfige în gura balaurului reptilian, verde, simbolizând zonele inferioare, ale păcatului. În jumătaea superioară o ghirlandă de trandafiri dispusă în arcadă deasupra sfântului. Icoana are caracteristici specifice picturii niculene: stângăcia, simplitatea și primitivismul desenului; compoziția sumară,este mai încărcată totuși decât la icoanele niculene din prima perioadă. Paleta cromatică sobră, culorile intense:alb, orange, roșu, verde, albastru, negru. Rama profilată, de culoare neagră, dosul din scândură subțire de brad.
Icoana îl reprezintă pe sfântul Gheorghe omorând balaurul. Sfântul, călare pe cal alb, plasat central. Veșmintele sunt asemănătoare celor ale soldaților chezaro-crăiești, cizme înalte, tunică scurtă, zale, mantie roșie fluturând în vânt. Are capul descoperit, plete lungi, castanii, ochi mari, gura roșie, trăsăturile bine definite, expresive. În mână ține o suliță lungă, cruciformormă,aurită, cu care omoară balaurul înaripat, căzut la pământ, scoțînd limbi ascuțite. Calul este alb, capul mic, coada înnodată. Relieful este realizat prin linii albe) și vrâste de culoare(verde, galben,roșu), marcate cu motive fitomorfe. Câmp albastru închis, înviorat de o floare roșie cu frunze delimitate de nervuri albe. În partea stângă, în plan îndepărtat, în fața palatului sugerat printr-o clădire simplă,albă, înaltă, cu acoperiș de olane roșii, se află fata de împărat pe care o salvează sfântul conform legendei. Întreaga compoziție este încadrată de un chenar rectangular de culoare roșie, traversat longitudinal de o linie spiralată ale cărei meandre sunt însoțite de blicuri albe și verzui. Desenul complicat, tușa groasă, culorile intense, asemănător vitraliilor. Umplerea cu culoare neglijentă indică o producție de serie. Rama din lemn de brad este vopsită în cafeniu închis și decorată cu u motiv în formă de V Dosul este realizat din două scândurele de brad dispuse orizontal.
Icoana este pictată pe un suport de glajă formă dreptunghiulară în ax vertical. Scena ridicării la cer a Sfântului Ilie(Răpirea la cer)este redată într-o viziune populară. Sfântul Ilie, ca stăpân al tunetelor, fulgerelor și al ploii, purtat de un car de foc pe cer, este redat în registrul superior, în cel inferior fiind reprezantat proorocul Elisei în două ipostaze. Pe un registru în lanț de nori pastelați alb-albaștri, trăsura de culoare roșu cărămiziu, cu marginile și cercurile roților poleite, trasă de doi cai de aceeași culoare îl poartă pe sfântul Ilie înveșmântat cu tunică albă cu faldurile marcate cu negru, o mantie roșie. În slavă, pe nori, un heruvim. În registrul inferior, colțul stâng, proorocul Elisei(tunică albastră, brâul și manșetele galbene, în jurul capului, nimb aurit) cu mâinile ridicate primește haina sf. Ilie, ca semn al investiturii cu puterile acestuia.În colțul drept apare arând pământul cu un plug poleit tras de doi boi albi. Înveșmântat aici cu o tunică de culoare roșie cu poalele și încălțămintea albastră. Chipurile expresive, ochii negri, proporțiile corpului sunt reduse. Câmpul icoanei este împărțit în mai multe registre: partea superioară, în spatele carului, este albastră cu flori cu câte trei petale dispuse în poziții diferite; În cea de jos - benzi hașurate divers pe fond verde, sugerând relieful ; Registrul terestru este separat de cel celest printr-o zonă gri roz decorată cu trei flori roșii cu frunze verzi. Inscripția - în partea de sus, într-un chenar alb cu marginile dantelate. Suportul pictural deteriorat(oblic și colțul din stânga jos). Rama - patru șipci din lemn de brad, băițuite, îmbinate oblic la colțuri și întărite cu pene ascunse la colțuri. Capacul este realizat din două scânduri de lemn de brad.
Icoana este pictată pe un suport de lemn de formă dreptunghiulară, în ax orizontal. Tema iconografică este "Sfântul Gheorghe omorînd balaurul". În prim plan, Sf. Gheorghe, înveșmântat ostășește(tipic epocii medievale, cămașă de zale, tunică până la genunghi, cizme înalte, mantie), călare pe un cal alb, ridicat în două picioare, omoară balaurul cu o suliță. Aureolă aurită, cu raze fine pe margine. În mâna cu sulița ține și o cruce. Balaurul(reprezentînd răul în forma lui cea mai joasă) cu coada în săgeată este încolăcit sub picioarele calului, . În partea dreaptă, fecioara pe care o scapă sfântul de la moarte, în veșmânt împărătesc și coroană pe cap, privește scena cu bucurie, cu brațele ridicate. În spatele ei, peste o colină, este reprezentată schematic cetatea, printr-un zid alb crenelat. Deasupra lor, dintr-un nor luminos, mâna dreaptă a lui Dumnezeu, binecuvântând. Compoziția este dinamică, chipurile expresive, gesturile bine realizate. Cromatica este bine echilibrată, zugravul folosește contrastele pentru a da profunzime scenei. Cerul albastru de Prusia, ușor luminat pe linia orizontului.Cromatica este specifică pentru mai multe icoane aparținînd bisericii Răpciuni cam din aceeași perioadă. Rama este realizată din patru stinghii subțiri profilate, îmbinate oblic. Icoana cu ramă este montată într-un panou pictată în roșu stins, care făcea parte din friza de jos a iconostasului.
Maica Domnului cu Pruncul, tip derivat din Hodighitria(Călăuzitoarea), stil ce indică o școală rusească. Maria 3/4, ține Pruncul pe mâna stângă. Isus îi ține mâna dreaptă cu ambele mâini. Fecioara privește către Prunc cu cu o expresie de tristețe. Înveșmântată cu stolă albastră, cu blicuri de culoare mai deschisă, și decorațiune delicată la mâneci.Maforion roșu vișiniu, anticipând patimile.Pe margine decorație fină, la mânecă franjuri delicați. Pe frunte și pe umeri poartă stelele întreitei Feciorii, în formă de floare cu petale aciculare. Steaua de pe frunte este parțial acoperită de coroana împărătească de tip rusesc, închisă, mare. Aureola din raze alb galbene dispuse orizontal și încadrate de un cerc trasat cu un instrument. Isus poartă același tip de coroană, înconjurată de aureola cu raze, peste care au fost inscipționate însemnele nimbului cruciger. Chipul matur, sobru, trist, privind către Maica Sa. Fața rotundă, capul și mâinile de proporții mai mici în raport cu corpul.Înveșmântat cu un chiton verde cu blicuri galbene, peste care poartă, petrecut pe umărul drept un himation roșu orange cu blicuri alb aurii.Desculț. Nimburile sunt înconjurate de steluțe mici, aurii, dispuse pe fondul bleu închis la o mică distanță de linia de contur. Lângă umărul drept al Maicii apare o inscripție parțial șterasă, cu majuscule, în slavonă,.(SPOPUȘNIINÎ METȘA?). Chenar lat de culoare neagră, care este depășit de aura Fecioarei în partea de sus.
Icoana reproduce un model specific centrului Nicula. Sfântul Gheorghe, omorând balaurul. Sfântul în veșminte ostășești, călare pe cal, omoară balaurul filiform, încolăcit pe după picioarele calului. Chenar pe trei laturi, spiralat, alb pe fond vișiniu(funia vieții). Fond vernil, decor fitomorf și floral. Desen naiv, expresiv, culori intense: roșu, verde, alb, brun. Rama lată, laturile petrecute, imbinare cu cuie de lemn, canelată.