Icoana este pictată pe un suport de lemn de formă dreptunghiulară, în ax orizontal. Tema iconografică este "Sfântul Gheorghe omorînd balaurul". În prim plan, Sf. Gheorghe, înveșmântat ostășește(tipic epocii medievale, cămașă de zale, tunică până la genunghi, cizme înalte, mantie), călare pe un cal alb, ridicat în două picioare, omoară balaurul cu o suliță. Aureolă aurită, cu raze fine pe margine. În mâna cu sulița ține și o cruce. Balaurul(reprezentînd răul în forma lui cea mai joasă) cu coada în săgeată este încolăcit sub picioarele calului, . În partea dreaptă, fecioara pe care o scapă sfântul de la moarte, în veșmânt împărătesc și coroană pe cap, privește scena cu bucurie, cu brațele ridicate. În spatele ei, peste o colină, este reprezentată schematic cetatea, printr-un zid alb crenelat. Deasupra lor, dintr-un nor luminos, mâna dreaptă a lui Dumnezeu, binecuvântând. Compoziția este dinamică, chipurile expresive, gesturile bine realizate. Cromatica este bine echilibrată, zugravul folosește contrastele pentru a da profunzime scenei. Cerul albastru de Prusia, ușor luminat pe linia orizontului.Cromatica este specifică pentru mai multe icoane aparținînd bisericii Răpciuni cam din aceeași perioadă. Rama este realizată din patru stinghii subțiri profilate, îmbinate oblic. Icoana cu ramă este montată într-un panou pictată în roșu stins, care făcea parte din friza de jos a iconostasului.

The painter employs strong contrasts in color and light to create depth and drama. Saint George’s red mantle and the azure sky of Prussian blue form a vivid palette typical of late medieval Moldavian icons. Facial expressions are rendered with emotional clarity, and gestures—such as the saint’s raised spear and the princess’s uplifted arms—are precisely articulated. The use of gold leaf for the halo and fine radial lines enhances spiritual radiance without ornamental excess.

The icon was originally part of the lower frieze of an iconostasis in the church of Răpciune, likely dating to the late 15th or early 16th century. Its wooden panel, framed by slender, beveled moldings, was integrated into a larger painted wooden structure. The stylistic consistency with other icons from the same region and period suggests it was produced within a local workshop adhering to established iconographic conventions of Moldavian religious art.

This icon reflects the devotional practices of Moldavian Orthodoxy during a period of political consolidation and cultural affirmation. The depiction of Saint George as a mounted knight aligns with broader European chivalric imagery, adapted to local theological needs. The inclusion of the princess and the citadel grounds the miracle in a tangible, earthly realm, reinforcing the belief that divine protection extended to both spiritual and communal life.

The icon remains a representative example of Moldavian icon painting from the late medieval era, preserving the visual language of its time. Its stylistic features—particularly the color scheme and compositional balance—link it to a regional tradition that influenced later ecclesiastical art in the eastern Carpathians. Though the artist’s name is lost, the work continues to serve as a testament to the craftsmanship and spiritual intent of its makers.