Pe panoul central este reprezentată Maica Domnului Hodighitria(Călăuzitoarea). Pruncul stă în picioare, amândoi fiind înveșmântați în straie împărătești. Maica ține Pruncul cu mâna stângă, cu dreapta arată către El. Voleul stâng, jumătatea inferioară - Sfântul Gheorghe călare pe cal alb. Înveșmântat în costum românesc de oștean medieval, mantie roșie. Calul cu picioarele din față ridicate, harnașament de culoare roșie. Deasupra e posibil să fie tot sfântul Gheorghe, în stânga ținând crucea, cu dreapta face gestul păcii, al liniștii.(prin analogie cu 34530). Simetric, pe latura dreaptă a tripticului se află jos, Sf. Dumitru, călare pe cal roșu, în poziție asemănătoare cu a SF. Gheorghe, iar sus probabil tot el, în altă ipostază iconografică(analogie) . Veșmintele au culorile inversate(tunica roșie -dreapta, albastru-stânga, mantie roșu -stânga, albastru - dreapta), la fel la sfinții războinici, probabil în legătură cu reprezentarea populară a timpului. Inițial, tripticul se închidea, dovadă inscripția care se continuă pe cele două uși. Ulterior a fost fixat cu cuie de fier, iar prinderea se făcea cu o sfoară legată de două cuie bătute pe cant.

The figures are rendered in traditional iconographic conventions, with stylized proportions and rich, symbolic colors. The warrior saints wear inverted color schemes—red tunics on the right, blue on the left, and vice versa for their cloaks—reflecting a regional aesthetic rather than doctrinal precision. Horses are shown rearing, their harnesses painted in red, echoing folk motifs. The composition balances symmetry with subtle variations to distinguish each saint’s dual forms.

The triptych was originally constructed as a hinged altarpiece, evidenced by continuous inscriptions spanning the central panel and the now-lost wings. Later, it was permanently mounted on a wall, fastened with iron nails and a rope tied to nails driven into the frame’s edges. This modification suggests a shift from liturgical use to domestic or communal veneration, common in rural Romanian religious practice during the 19th century.

The dual representation of each warrior saint reflects a local iconographic tradition where saints appear in multiple roles—military and spiritual—to convey layered protection. The inversion of colors between left and right figures may derive from folk conventions emphasizing balance or ritual duality. The Romanian military dress of the saints aligns with 19th-century regional identity, blending ecclesiastical imagery with contemporary cultural dress.

This triptych exemplifies the fusion of Byzantine iconography with local Romanian visual customs. Its preservation in the Museum of Ethnography underscores its value as a cultural artifact rather than purely religious object. The modifications to its structure reveal how devotional art adapted to changing domestic and communal needs, offering insight into the evolving role of icons in rural spiritual life.