Artwork
Fecioara cu Pruncul (Eleusa)
Fecioara cu Pruncul (Eleusa) is a drawing by the Impressionist artist Pavel Zamfir. It dates from 1867 and is held in the collection of the National Museum of Transylvanian History.
About this work
Overview
Pavel Zamfir’s 1867 work titled *Fecioara cu Pruncul (Eleusa)* presents a tender scene of a mother cradling her infant. Rendered in oil on canvas, the composition centers on the two figures, whose calm demeanor and intimate proximity define the piece’s quiet atmosphere.
Subject & Meaning
The painting follows the Eleusa iconographic type, a traditional representation of the Virgin Mary holding the Christ Child with a gentle, affectionate gaze. The softened expressions and direct eye contact emphasize maternal love and spiritual intimacy, inviting contemplation of the sacred bond between mother and child.
Technique & Style
Executed in a realistic manner, Zamfir attends closely to surface texture and the folds of the long robes that cloak both figures. A restrained palette of browns, grays, and muted earth tones dominates, reinforcing the work’s serene mood while allowing subtle modeling of light and form.
History & Provenance
Created in 1867, the painting belongs to the later period of Zamfir’s career, a time when Romanian artists were engaging with European academic traditions. Its provenance traces back to private collections in the region before entering a public museum inventory, where it remains accessible for study.
Artist & collection
Artist
Pavel Zamfir painted saints with the same calm he used to sketch his own hands in the margins of prayer books.
Museum
National Museum of Transylvanian History
Continue through works from the same source collection.
Înălțarea Domnului
Sfântul Serghie
Scena Cinei celei de Taină se desfășoară într-un interior sugerat de elemente arhitectonice, coloane, candelabru, candele. În centrul icoanei este Mântuitorul Iisus Hristos binecuvântând mâncarea, la masă, alături de ucenici și apostoli. Cu brațul stâng îl ține lipit de piept pe Ioan cel iubit. Pe masă sunt așezate un potir pentru vin și tacâmuri și farfurioare mici.Personajele au chipurile expresive, veșmintele personajelor și faldurile feței de masă, cât și draperiile sunt pictate cu măiestrie de pictor. Veșmintele sunt predominant roșii. Cromatica este armonioasă și echilibrată, pornindu-se gradual dinspre exterior înspre interior, de la albastru spre alb, ajungându-se la albul luminos al mesei celor dăruite. Compoziția este încadrată de elemente de arhitectură, coloane, arcade, creându-se, astfel, intimitatea Cinei celei de Taină. Totul este concentric, strângându-se în jurul Potirului. Elemente de arhitectură se întrezăresc printre cele 5 coloane. Se întrezărește o cruce formată din axa verticală Potirul și candela și cea orizontală - brațele Îmbrățișării Mântuitorului - Dragostea jertfelnică atotcuprinzătoare. Icoana este a lui Savu Moga, din Arpașu de Sus, Țara Făgărașului. Icoana este datată 1877. Inscripția din româno-chirilică se traduce Cina cea de Taină.
Fecioara cu Pruncul (Hodighitria)
Icoambla
Împlinindu-se trei ani de la Nașterea PreaCuratei Fecioare Maria, drepții ei părinți Ioachim și Ana, păstrându-și făgăduința, o aduc în dar Lui Dumnezeu pe cea născută. Împreună cu rudeniile din Nazaret și cu cetele de fecioare tinere, cu făclii aprinse, părinții au dat-o în Biserică în Ierusalim, pe Prunca Maria arhiereului Zaharia, care a dus-o în Sfânta Sfintelor. PreaCurata Fecioara Maria Prunca este înveșmântată în roșu și este micuță de trei anișori, cu trăsături mature de înțelepciune duhovnicească. Veșmintele Sfinților Părinți sunt albastre și roșii, ocru și stacojii. Maica Domnului Prunca Maria este ținută de mânuță de Sfinții Părinți Ioachim și Ana. Fondul este albastru regal în interior, galben-luminos pe margini și alb, exterior, cele trei straturi fiind dispuse concentric. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Maria. Întreaga compoziție este armonizată și prin încadrarea în chenarul decorativ fitomorf, format din ghirlanda de 7 ruje - trandafiri roșii. În spatele Mariei este o floare, care amintește de Sfântul Arhanghel Gavriil, aducător de BuneleVestiri. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru regal și bleu-ciel, cobalt, galben-chihlimbar, ocru, alb, negru.
În centrul icoanei este Crucea galbenă, cu terminațiile brațelor trilobate pictate cu roșu-alb-gri, iar în dreapta crucii este Sfântul Împărat Constantin, și în stânga este Împărăteasa Elena, mama sa. În spatele Crucii, este cerul albastru regal, încadrat de o ghirlandă de 4 ruje. Crucea găsită este susținută cu bucurie de cei doi sfinți. Veșmintele Sfinților Constantin și Elena sunt într-o combinație de roșu vermillon, gri antracit. Fondul icoanei este cerul albastru-cobalt, în registrul superior, iar în registrul inferior, este un câmp de galben luminos. În registrul superior, este o boltă-cupolă-arcadă albă luminoasă. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, galben-ocru, albastru regal, gri antracit, alb, negru. Icoana este de Nicula. Inscripția din româno-chirilică se traduce Constantin cu Elena. Postamentul Crucii este realizat printr-un caroiaj alb-negru.
Sfântul Arhanghel Mihail, alături de Sfântul Arhanghel Gavriil, este unul dintre mai-marii voievozi ai oștilor cerești. În această icoană, Sfântul Arhanghel Mihail, slujitorul Legii este reprezentat singur. Sfântul Mihail este îmbrăcat în haine de oștean militar, cavaler, vestă de zale, cu solzi aurii, cu tunică albastră cu ocru-bronziu și mantie roșie. Are în mâna dreaptă sabia dreptății, iar în mâna stângă ține Potirul și o balanță, cu care cântărește faptele bune și fărădelegile, mereu fiind un drept judecător, dorindu-se după modelul Marelui Judecător, Mihail egal, asemenea Lui Dumnezeu. Are aripile foarte mari de culoare brun-bronzie, aureolă, fiind foarte tânăr. Fondul icoanei este ocru luminos în registrul superior. Cromatica armonioasă și foarte luminoasă este alcătuită din: roșu vermillon-stacojiu, orange, galben, ocru, albastru cobalt, gri, auriu- bronziu. Inscripția din româno-chirilică se traduce Arhanghelul Mihail. Icoana este din Mărginimea Sibiului.
Icoana Schimbarea la Față reprezintă pentru teologia ortodoxă punctul-cheie în privința privirii și vederii Chipului Lui Dumnezeu. Compoziția iconografică Îl înfățișează pe Hristos stând nemișcat, învăluit în Slava și Pacea, izvorâte din El Însuși. Iisus Hristos este străjuit de Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul în stânga și de Profetul Moise, în dreapta. Mântuitorul Iisus Hristos între cei doi Moise și Ilie formează un cerc perfect, ce se află sub vălul de lumină necreată, Lumina Sfântului Duh. Veșmintele sunt realizate în combinație de roșu vermillon, verde kaki și fine dungi albe. În icoana aceasta, cele trei personaje din registrul inferior lipsesc, dar nu întâmplător sunt trei elemente vgetale, martore la Schimbarea la Față a Mântuitorului, care amintesc de Petru, Ioan și Iacob. Mandorlele de nouri albi rotunzi despart și unesc registrele. Mântuitorul Iisus Hristos, în nimbul auriu-bronziu, învăluit în Lumina necreeată, este deasupra vârfului Muntelui Tabor al Galileii. Cromatica este picturală și armonioasă: roșu vermillon, verde spanac-avocado, kaki, brun, bej, albastru ultramarin-gri, indigo, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Schimbarea la Față. Tematica iconografică abordată este foarte rară în pictura pe sticlă.
Fecioara cu Pruncul (Împărătiță)