Icoana este pictată pe sticlă industrială, în ax vertical. Maica Domnului cu Pruncul, tipul Hodighitria(Arătătoarea Căii, călăuzitoarea),redaă într-o manieră specifică fazei de decadență a picturii pe sticlă. Plasată ușor asimetric, Maica susține Pruncul cu mâna stângă, cu dreapta arată către El. Pe cap are coroană împărătească, surmontată de o cruce mică, la fel și Pruncul. De sub coroană se revarsă o meșă castanie stângaci amplasată și executată.Veșmintele Maicii multicolore(roșu,alb, verde, albastru, galben), ornamentate cu linii ondulate, puncte, în încercarea de a imita pictura pe lemn.Pe umărul drept are o svastică pe fond galben. Ochii mici, expresivi, buzele dintr-o linie subțire, bărbia pătrată. Restul corpului este mai mare, disproporționat în raport cu capul. Pruncul, cu amândouă mâinile la piept, are părul lung, castaniu, fața mai bine realizată decât al Maicii.În egală măsură inscripția ar putea să se refere și la Prunc, în această situație ar fi Fecioara Maria, după poziția mâinilor. Câmpul este împărțit în două , 1/2 sus - albastru caeruleum(decor - două ramuri în formă de arcadă, deasupra a două flori mici) 1/2 inferior - galben ocru. Cromatica obositoare culorile stridente. Icoana are trăsăturile specifice picturii târzii din zona Nicula -Gherla: dimensiuni mari, supraabundența detaliului, desenul neîngrijit, posibil fără tipar, linia inegală, umplerea neglijentă a spațiilor, câmpul bicolor, sticla de proveniență industrială. Rama este executată din patru stinghii plane, încheiate oblic la colțuri; Pe rama lăcuită s-a aplicat prin ștanțare un model de trandafir cu frunze. Dosul este din placaj nou;

Painted with crude brushwork on transparent glass, the icon mimics the ornate patterns of wooden icons through wavy lines and dotted accents. Colors—red, green, blue, yellow—are applied densely but unevenly, creating a jarring chromatic effect. The Virgin’s hair spills asymmetrically beneath her crown, and her garments are filled with haphazard detail. The Child’s face is more carefully modeled, while her body appears disproportionately large. The lack of underdrawing and inconsistent outlines indicate an improvised, non-standardized process.

The icon originates from the Nicula-Gherla area of Transylvania, a center for late 19th- to early 20th-century glass icon production. Its use of commercially available glass and simplified forms aligns with the region’s shift toward affordable, locally made devotional images. The frame, composed of four flat wooden strips joined at oblique angles, and the stamped rose motif on its lacquered surface, reflect vernacular craftsmanship. The modern plywood backing suggests later restoration or mounting.

This icon emerged during a period when traditional iconography was adapting to economic constraints and changing devotional needs. The reliance on industrial glass, the abandonment of precise templates, and the crowded, uneven ornamentation reflect a decline in artisanal rigor. Yet the persistence of symbolic elements—crowns, gestures, color symbolism—shows continuity in religious expression. Its production likely served rural or working-class communities seeking accessible sacred imagery.

As a representative of late glass icon production, this work documents the transition from sacred craftsmanship to utilitarian reproduction. Its stylistic irregularities, once dismissed as decay, are now recognized as evidence of localized, folk-driven religious art. It stands as a testament to the resilience of devotional imagery in changing social conditions, preserving core theological symbols even as technique eroded. It remains a key artifact in understanding the material culture of Eastern Christian communities in Transylvania.