Icoana îl redă pe Sfântul Ioan Botezătorul 3/4, în ipostaza de Înger al Pustiului, cu aripile strânse, ținând propriul cap tăiat pe o tipsie. Este înveșmântat conform canoanelor, cu blana de cămilă încinsă la mijloc, pe umărul drept având prinsă o mantie verde. Chipul este sobru, încruntat, carnația întunecată, trăsăturile severe, părul ușor în neorânduioală, în jurul capului aureolă din raze. Cu dreapta binecuvintează. Fondul verde smarald, inscripția cu litere aurii dublate cu roșu, majuscule. Pictura studiată, tehnica evoluată. Colț dreapta jos semnătura F(sau T). Marinescu, dreapta anul 1887. Capul de pe tipsie, are aureolă. Chenar dublu, linie subțire roșie, bandă aurie. Lanțișor complex pentru atârnat pe perete.

Executed with evolved technique, the painting showcases meticulous attention to detail and a refined sense of color. The deep emerald green background contrasts with the golden lettering and aureole, creating a dramatic, symbolic visual language reminiscent of traditional religious art. The double border (thin red line and golden band) and intricate hanging chain further emphasize its devotional purpose.

Signed in the lower right corner with an ambiguous initial (F or T) Marinescu, dated 1887. The specific artist's identity remains uncertain due to the unclear initial, though the date and signature provide a clear point of origin.

Created in 1887, this work reflects a continuation of traditional religious iconography with a focus on symbolism and detailed craftsmanship, characteristic of late 19th-century religious art in Eastern Europe.

While not widely recognized beyond its religious or regional context, the painting exemplifies the enduring influence of traditional iconographic styles in late 19th-century European religious art, offering insights into the period's devotional practices and artistic values.