Icoană pe carton, conținând o imagine centrală și un chenar dreptunghiular. Chenarul are fondul auriu și are pictat motive vegetale și florale. Scena din interior reprezintă o abordare originală a Răstignirii. Fondul este de culoare verde-gri (culoarea oului de rață). În partea de jos este iarbă de culoare verde deschis, nuanță caldă, iar între cele două nuanțe de verde este dispusă pe toată lungimea imaginii centrale o perdea de flăcări. În centrul imaginii este Iisus răstignit pe cruce, picioarele sunt bătute cu un singur cui, ceea ce indică faptul că este o icoană romano-catolică sau greco-catolică. La stânga, la dreapta și sub cruce sunt toate simbolurile patimilor și ale răstignirii. Sub cruce este craniul lui Adam, un șarpe, la botul căruia este "fructul oprit", de culoare roșie în pictură. La stânga crucii este un stâlp cu două postamente pătrate succesive, pe stâlp este un cocoș. De stâlp sunt legate cu o sfoară obiecte referitoare la Patimile lui Iisus: trestia cu care a fost batjocorit, o făclie, un bici și marama Sf. Veronica cu chipul Mântuitorului. Între stâlpi și cruce este un felinar. La dreapta crucii este o scară de care sunt sprijinite

The artist employed tempera or similar pigments on cardboard, with careful layering to achieve subtle tonal shifts in the green backgrounds. The gold frame’s vegetal patterns are rendered in fine, linear detail, contrasting with the more expressive handling of the flames and symbolic objects. The use of a single nail for both feet, along with the precise placement of relics like the veil of Saint Veronica, reflects adherence to liturgical iconography rather than naturalism.

The work likely originated in a region with strong Greek Catholic influence, possibly Transylvania or Moldavia, during the 17th or 18th century. Its cardboard support and protective glass backing suggest domestic or small chapel use rather than liturgical display. The dark brown wooden frame, intact and original, indicates careful preservation, though no documented provenance has been established beyond its regional stylistic traits.

This image aligns with Eastern Christian traditions that integrated Western Passion symbols during periods of Catholic-Orthodox interaction. The inclusion of the red fruit, the rooster, and the veil of Veronica reflects a syncretic visual language, blending Byzantine iconographic structure with Latin devotional elements. Such works were often commissioned for private prayer, serving as meditative aids in households or monastic cells where liturgical art was accessible but not standardized.

The piece exemplifies a localized, vernacular approach to sacred imagery that prioritized symbolic richness over formal hierarchy. Its survival with original frame and protective glazing offers rare insight into domestic religious practice in Eastern Europe. While not widely reproduced, it contributes to understanding how regional communities adapted broader theological narratives into intimate, materially modest devotional objects.