Icoana este pictată după un model central european, influența apuseană fiind evidentă. În prim plan, Isus redat din profil, întins pe un catafalc acoperit cu un giulgiu alb. Părul lung castaniu, ochii închiși, barba scurtă, redarea anatomiei diferită de specificul transilvan. Nimb simplu, umplut cu bronz auriu. Mijlocul este înfășurat cu un veșmânt verde, mâinile întinse pe lângă corp. În prim plan, la capetele catafalcului, câte un înger îngenuncheat, redat din profil. Îngerii au fețele diforme, veșminte roșii, aripi verzi. În spațiul dintre ei, în fața catafalcului se află o amforă, o lance, cununa de spini și o cruce cu inscriția INRI(probabil). În partea superioară a compoziției- planul doi, pe un postament decorat cu unda apei(iconarul a introdus motive familiare în redarea glacială apuseană), un potir cu o cruce, două lumânări în sfeșnice, intercalate cu vase cu flori, decor floral pe fond bleu/ alb; doi heruvimi hilari printre flori. În colțurile superioare- trandafiri roșii pe fond bleu. Compoziția echilibrată, naivă dar atent executată, desenul îngrijit, redarea chipurilor forțată, stângace, paleta cromatică bogată, culorile vii, intense, în dezacord cu tema. Rama, baghetată, profilată, realizată din patru șipci de brad îmbinate oblic la colțuri, de culoare neagră. Stratul pictural prezintă spart, pelicula de culoare în stare bună.

The painting employs a vivid, non-naturalistic palette—intense reds, greens, and golds—applied with careful draftsmanship but lacking anatomical fluency. Facial expressions are stylized and awkward, typical of provincial iconography influenced by Western models. The background features decorative motifs like water waves and floral borders, adapted from Central European sources but rendered with local simplicity. The brushwork is precise, though the color choices deliberately defy the somber tone of the narrative.

The work originates from a Transylvanian context where Western artistic models were selectively absorbed during the 17th or 18th century. Its black, beveled wooden frame, made of pine planks joined at oblique angles, reflects regional craftsmanship. The paint layer shows minor cracking but remains largely intact, suggesting careful preservation. Its exact provenance is unrecorded, but its stylistic traits align with ecclesiastical commissions from Orthodox communities under Habsburg cultural influence.

This icon emerged during a period when Transylvanian religious art absorbed elements from Catholic and Protestant visual culture, particularly from Austria and Bohemia. While Orthodox traditions typically favored flat, symbolic forms, this piece integrates three-dimensional space and naturalistic details—like floral arrangements and architectural ledges—borrowed from Western altarpieces. The result is a hybrid devotional object, shaped by both liturgical need and regional exposure to broader European aesthetics.

The painting stands as a testament to the adaptive nature of religious art in multicultural Transylvania. Its fusion of imported motifs with local execution reflects a broader trend of stylistic negotiation rather than passive imitation. Though not part of the canonical Orthodox tradition, it preserves a unique moment in regional visual history, where sacred imagery became a site of cultural exchange, preserving both devotion and artistic experimentation.