Sfânta Paraschiva este reprezentată frontal, 3/4, încoronată de doi arhangheli (după prescurtările de pe aureole) Nimbul trasat cu roșu depășește linia chenarului și partea superioară a coroanei. Ochii Sfintei, fin trasați, sunt îndreptați spre privitor, impunând un aer sever. Tehnica iluminării treptate cu elemente specifice: accentuarea zonei ochilor, tonurile de pământ ale umbrelor. Tunica decorată cu motive florale ample de culoare deschisă, incizate în stratul de grund. Mantie închisă în față, cu decor linar și bordură lată cu motive geometrice (4 rânduri de puncte și cerculețe incizate în grund). Pe cap, umeri lăsat pe spate, un maforion de culoare deschisă. În mâna dreaptă, Sfânta ține o cruce mică, rusească, în stânga un rotulus desfășurat cu inscripția scrisă în limba slavonă: Cred în unul Dumnezeu… alte inscripții: pe chenar de o parte și de alta a nimbului: Chipul Sf. Mucenițe Parascheva Vineri, în colțul stâng al icoanei IS HR și ѾOН pe nimbul cruciger al lui Iisus, reprezentat ca pe mahrama Veronicăi. Cromatica: Chenar roșu cu două linii galbene și mărginit cu brun; fond - foița metalică decorată prin incizare și ștanțare; Stratul pictural prezintă zgârieturi, arsură.În partea de sus un cui bătut necorespunzător. Pe spate, un bilet, cu ștampila Miliția oraș Deta, cu însemnarea: "Abandonate".

The artist employed a layered technique with subtle gradations of tone, particularly around the eyes, to enhance the saint’s piercing gaze. The tunic features floral motifs incised into the gesso layer, while the mantle displays linear decoration and a broad border of punched dots and circles. The maforion, draped loosely over the shoulders, is rendered in a lighter hue. The metallic background, treated with incision and stamping, adds texture and luminosity, contrasting with the matte, earth-toned pigments of the figure’s garments.

The icon bears physical evidence of neglect: a misaligned nail driven into the upper edge, leaving a rusted trace, and a paper label on the reverse stamped with 'Miliția oraș Deta' and the word 'Abandonate.' This suggests the object was once in state custody, possibly confiscated or removed from a religious setting during the communist era. Its survival, despite damage and disuse, reflects its endurance as a cultural artifact rather than a devotional object in active use.

This icon belongs to a regional tradition of Romanian Orthodox iconography from the late 18th or early 19th century, where Slavonic liturgical texts and Byzantine compositional norms were preserved in rural workshops. The use of incised gesso for decorative details, metallic grounds, and restrained color palettes aligns with provincial practices that prioritized symbolic clarity over ornamental excess. The presence of both Slavonic inscriptions and Russian-style cross motifs indicates cultural and liturgical influences extending beyond local boundaries.

Though no longer used in worship, the icon remains a tangible link to the spiritual and material life of Orthodox communities under political upheaval. Its physical degradation—faded pigments, incised patterns worn smooth, and foreign interventions like the nail—documents a history of displacement and institutional indifference. As a preserved relic of vernacular religious art, it offers insight into how faith persisted in material forms even when institutional support vanished.