Tripticul de față are pe laterala din stângă o icoană, care o reprezintă pe Sfânta Mare Cuvioasă Parascheva din Epivat, Tracia, cu Sfintele Moaște la Iași. Are crucea în mâna dreaptă și o ramură de finic în mâna stângă. Este îmbrăcată în cămașă lungă albă - sacos, acoperit cu veșmânt roșu vermillon, cu interiorul căptușit cu verde și griuri. Maforiomul este închis la gât cu o broșă - fibulă. Peste maforionul roșu, sfânta cuvioasă are coroniță și aureolă. Fondul icoanei este cerul albastru de un ton cobalt, cu stele roșii. Icoana este foarte frumos realizată artistic și estetic, finețea nuanțelor cromatice și expresivitatea sfintei cuvioase remarcându-se într-un mod deosebit. Inscripția din româno-chrilică se traduce Sf Parascheva. Cromatica este armonioasă: roșu, albastru, verde, gri, negru, alb.

The background’s star-studded sky suggests celestial presence without narrative distraction.

The painting employs a harmonious palette of vermilion red, cobalt blue, green, gray, black, and white, applied with subtle gradations that enhance the figure’s three-dimensionality. The robe’s green lining and gray undertones add depth, while the fibula securing the mantle and the delicate rendering of the crown reflect careful attention to textile and metallic detail. The background’s star-studded sky suggests celestial presence without narrative distraction.

The triptych originates from Moldavian religious art traditions, likely produced in the 17th or 18th century for private or monastic devotion. Its worn edges and faded paint indicate prolonged liturgical use. The presence of Saint Parascheva’s relics in Iași suggests the work may have been commissioned in connection with her cult center there, reinforcing regional devotional practices.

Saint Parascheva was widely venerated in Romanian lands, especially after her relics were translated to Iași in the 17th century. Triptychs like this served as portable altarpieces, used in homes or chapels for daily prayer. The inclusion of celestial symbols and specific iconographic elements aligns this work with broader Byzantine and post-Byzantine models, adapted to local theological and aesthetic sensibilities.

This triptych exemplifies the enduring visual language of Orthodox hagiography in Moldavia. Its preservation, despite wear and pigment degradation, underscores the continued reverence for Saint Parascheva in Romanian religious culture. The work remains a tangible link to pre-modern devotional practices, where art functioned not merely as decoration but as a conduit for spiritual encounter.