Artwork
Icoana redă momentul următor coborârii de pe cruce, jelirea lui Hristos, într-o manieră specifică fazei de decădere a picturii pe sticlă. În centrul compoziției, Isus întins pe piatra din Efes(modul cum este pictată arată că iconarul nu cunoștea semnificația), pe un giulgiu alb. În variantele niculene ale Plângerii, scena se reduce la prezența a doar trei personaje, aici două femei(Fecioara Maria în mijloc, una dintre mironosițe) și, ușor retras în spate, gânditor, un apostol tânăr cu barbă(posibil Sf. Ioan Evanghelistul, deși acesta era imberb) .Isus este întins, cu ochii închiși, părul lăsat pe umeri, trăsături anatomice redate schematic, în jurul mijlocului o eșarfă verde.În jurul capului are nimbul cruciger cu însemnele consacrate, prescurtarea de la Iahve(Eu sunt Cel ce sunt) Cele două Marii au fețele triste, trăsături pătrățoase, ținînd mâinile la piept, semn de jale. Pe cap au câte o broboadă neagră. Veșmintele în culorile consacrate, predominant roșii, cu accente de verde. Aureole în jurul capului, deși în iconografie nimbul se atribuie mai târziu unor persoane. Crucea, pictată în roșu(chenar verde) străjuiește simbolic scena. Câmpul bleu este inundat de tulpini sinuase cu câte trei flori mari, roșii, conturul amintind de centrele din Boemia. Pământul este sugerat de o porțiune galben ocru, lângă catafalc două flori întunecate(lalele) Inscripția, destul de neclară și trunchiată, este scrisă cu litere negre inegale sub brațele crucii. Compoziția este echilibrată iar cromatica este dominată de roșu, în dezacord cu tema. Rama profilată este vopsită cu negru, îmbinare oblică ;dos- lemn subțire de brad; Pictura este exfoliată în multe locuri.
Icoana redă momentul următor coborârii de pe cruce, jelirea lui Hristos, într-o manieră specifică fazei de decădere a picturii pe sticlă. În centrul compoziției, Isus întins pe piatra din Efes(modul cum este pictată arată că iconarul nu cunoștea semnificația), pe un giulgiu alb. În variantele niculene ale Plângerii, scena se reduce la prezența a doar trei personaje, aici două femei(Fecioara Maria în mijloc, una dintre mironosițe) și, ușor retras în spate, gânditor, un apostol tânăr cu barbă(posibil Sf. Ioan Evanghelistul, deși acesta era imberb) .Isus este întins, cu ochii închiși, părul lăsat pe umeri, trăsături anatomice redate schematic, în jurul mijlocului o eșarfă verde.În jurul capului are nimbul cruciger cu însemnele consacrate, prescurtarea de la Iahve(Eu sunt Cel ce sunt) Cele două Marii au fețele triste, trăsături pătrățoase, ținînd mâinile la piept, semn de jale. Pe cap au câte o broboadă neagră. Veșmintele în culorile consacrate, predominant roșii, cu accente de verde. Aureole în jurul capului, deși în iconografie nimbul se atribuie mai târziu unor persoane. Crucea, pictată în roșu(chenar verde) străjuiește simbolic scena. Câmpul bleu este inundat de tulpini sinuase cu câte trei flori mari, roșii, conturul amintind de centrele din Boemia. Pământul este sugerat de o porțiune galben ocru, lângă catafalc două flori întunecate(lalele) Inscripția, destul de neclară și trunchiată, este scrisă cu litere negre inegale sub brațele crucii. Compoziția este echilibrată iar cromatica este dominată de roșu, în dezacord cu tema. Rama profilată este vopsită cu negru, îmbinare oblică ;dos- lemn subțire de brad; Pictura este exfoliată în multe locuri. is a drawing by Unknown. It dates from 1850 and is held in the collection of the "Dimitrie Gusti" National Village Museum. The work portrays the moment following Christ’s descent from the cross, focusing on his lamentation.
About this work
Overview
The scene is rendered in the distinctive, deteriorated style of glass painting, with a pronounced emphasis on red and green hues.
The work portrays the moment following Christ’s descent from the cross, focusing on his lamentation. Central to the composition is the lifeless body of Jesus, laid upon a white shroud on a stone surface, surrounded by two women and a young bearded figure, likely a disciple. The scene is rendered in the distinctive, deteriorated style of glass painting, with a pronounced emphasis on red and green hues.
Subject & Meaning
The three mourners—traditionally the Virgin Mary, a grieving woman, and a youthful apostle possibly identified as John the Evangelist—express sorrow through down‑turned gazes and hands clasped to their chests. Christ’s closed eyes, flowing hair, and schematic anatomy underscore his death, while the green scarf and the cruciform halo bearing the divine name hint at theological symbolism.
Technique & Style
Executed in a glass‑painting technique that shows signs of decay, the image features a flattened, schematic rendering of figures, with exaggerated facial features and simplified anatomy. The background consists of a blue field overrun by sinuous stems bearing large red blossoms, reminiscent of Bohemian ornamental motifs. The composition balances a dominant red palette against the somber subject, creating a visual tension.
History & Provenance
The piece belongs to a tradition of “Niculene” lamentation icons, where the scene is reduced to three participants. Its current condition includes extensive flaking, a black‑painted frame with an oblique joint, and a thin fir backing. The inscription beneath the cross, rendered in uneven black letters, remains partially illegible, suggesting a later addition or alteration.
Context
Within Eastern Christian iconography, the cruciform halo and the presence of a young bearded apostle are atypical, reflecting a localized interpretation of the Lamentation motif. The use of red garments and a red‑framed cross aligns with liturgical color conventions, while the surrounding flora may allude to regional artistic influences from Bohemia.
Artist & collection
Museum
"Dimitrie Gusti" National Village Museum
Continue through works from the same source collection.
Domestic Scene
Giacomo and Cardinal Marco, investing Andrea, Abbot of San Zeno, with his Benefice
The Nymph of Fontainebleau
Portrait of a Woman
Madonna and Child with Saints in the Enclosed Garden
Venus and Minerva
Family Group of Four on Sofa
Wall painting from Room H of the Villa of P. Fannius Synistor at Boscoreale
Îngroparea lui Iisus (Prohodul Domnului)
Plângerea lui Iisus
Prohodul lui Iisus
Înălțarea la cer a Maicii Domnului
Prohodul
Plângerea lui Iisus (Prohodul)
Îngroparea lui Iisus
Punerea în mormânt
Prohodul lui Iisus
Adormirea Maicii Domnului
Prohodul lui Iisus
Icoana este pictată "în oglindă", pe un suport de sticlă de formă dreptunghiulară în ax vertical. Scena Răstignirii este redată într-o manieră specifică zonei Nicula - Gherla,(faza târzie, de decadență a acestei arte),după stil(în special desenul ochilor) putând fi atribuită lui Gheorghe Feur sau fiice sale Mariana. Crucea simplă, dreaptă, este axul de simetrie al compoziței, Isus răstignit are corpul destul de bine proporționat, anatomia studiată, ochii închiși, capul ușor aplecat pe umărul stâng, părul lung,castaniu roșcat, redat ca o meșă stângace, înconjurat de nimbul simplu, trasat cu mai mare atenție decât în icoanele vechi. În jurul mijlocului are un veșmânt bogat. De o parte și de alta a crucii, în prim plan, Fecioara Maria și Ioan Evanghelistul, 3/4, din ușor semiprofil, amândoi cu expresii nedefinite, fețele rotunde, diforme, bărbiile exagerat de mari. Vestimentația aproape identică, predomină roșul stins accentuat de alb și verdele amestecat cu albastru. Inscripția cu majuscule negre, dezordonat, sub brațele crucii se pierde pe fond. Câmpul în nuanțe de brun roșcat, voit sau din neglijență în degrade, se completează cu pământul galben violent(1/3 inferior) cu un contur de floare la baza crucii. Brațele crucii sunt delimitate într-un triunghi de culoare, făcând loc în colțurile superioare la două zone de albastru decorate cu o floare stilizată galbenă. Desenul nesigur este ușor estompat de cromatica ce încearcă o imitație(studiată sau nu) a realizărilor vechilor iconari de la Nicula. Rama, realizată din patru șipci de brad, culoare brun, îmbinate oblic la colțuri. Pe spate are bătut un dos din placaj. Colțul stâng este crăpat. Izvodul este identic cu cel utilizat la nr 27199.