Works depicting Cult Object
361–381 of 381 works · most celebrated first
Piesă de cult, de formă dreptunghiulară, alcătuită dintr-o bucată de lemn pictată pe una dintre suprafețe. Icoana este împărțită în patru registre de axul crucii, prezentând un decor antropomorf, dispus astfel: central - Isus Christos răstignit pe cruce, Fecioara Maria și Maria Magdalena în stânga și în dreapta Mântuitorului, pe brațele crucii, iar la partea superioară a crucii Tatăl Ceresc; stânga sus - Maica cu pruncul; dreapta sus - Sfântul Nicolae; stânga jos - Sfântul Dumitru călare pe un cal roșu; dreapta jos - Sfântul Gheorghe călare pe un cal alb (ambii ucigând câte un șarpe, care întruchipează răul). Cromatică: fond verde, decor relizat cu alb, roșu, crem, negru, maro.
Icoaorat
Icoana îl reprezintă pe cuviosul Stelian în ipostaza consacrată: îmbrăcat în haine monahale, de factură athonită, ținînd în brațe, pe mâna dreaptă, un prunc înfășat în scutece, având aureolă(uneori pruncul apare cu însemnele lui Hrisos). Sfântul privește către prunc, mustățile și barba lungi, albe, chipul bine proporționat, ochii mari, expresivi, trăsăturile ușor vălurite, estompate.. Aureolele mari, după restaurare pictate cu galben, chenar roșu. Fond culoare verde crom, chenar îngust. Icoana a fost restaurată.
Cele două voleuri sunt realizate dintr-un blat subțire de formă dreptunghiulară, căruia i s-a îngustat și arcuit ușor porțiunea superioară. Pictura este realizată în stil popular, cu respectarea în mare a indicațiilor canoanelor bizantine. Sunt reprezentați frontal în picioare, pe un voleu sf.apostol Filip iar pe celălalt voleu, arhanghelul Mihail. Sfântul apostol Filip este redat tânăr, cu capul descoperit, părul lung, prins la spate.Fața ovală, nasul cu nările mari, buzele roșii, privirea îndreptată lateral. Înveșmântat cu chiton roșu și himation albastru. Binecuvintează cu mâna dreaptă, în stânga ține un rotulus desfășurat. Arhanghelul este redat în veșminte ostășești, în mâna dreaptă cu sabia de foc de culoare albă, în stânga cu globul cruciger.Părul lung, negru, lăsat pe umeri, fața asemănătoare cu a apostolului Filip.Poartă o lorică 3/4, mantie roșie, tunică albastră. Aripi galbene, cizme înalte galbene. Ambii au nimburi de culoare galbenă. Fondul - albastru pe porțiunea mai lată, roșu cărămiziu deasupra umerilor apostolului, bej la arhanghel.Inscripția este prescurtată, scrisă cu litere negre, dezordonate. Pictura are un evident caracter naiv, popular. Paleta cromatică variată, culorile tari, ușor stridente. Pe spatele voleurilor apare inscripția IS HS; NI KA, iar în partea de jos capul lui Adam. Cele două voleuri sunt fixate cu două șipci mici de brad și cuie metalice.
În spațiul incavat este pictat frontal sfântul ierarh Nicolae, 3/4. în ipostaza canonică, în mâna dreaptă având o cruce, cu stânga acoperită ținând cartea sfântă.Părul și barba cărunte, desenate cu mințiozitate, fruntea înaltă,barba scurtă. Este înveșmântat cu un sacos grena stihar bleumarin cu mânecuțe aurii și epitrahil alb brodat cu cruci negre, subțiri.Cartea este legată, coperta decorată. Nimb trasat cu un instrument, pe margine cu linie roșie, cu interiorul rășluit.(probabil luată foița de aur) Fond albastru închis în porțiunea dreptunghiulară, în interiorul portalului culoare deschisă, pe care iese în evidență scrisul cu litere negre subțiri. Porțiunea în relief este pictată cu roșu(chenarul de la interior)și marginile de sus și jos, albastru cu raze albe porțiunea creată de portal, galben zonele rămase. Sus - orificiu pentru a fi agățată pe perete(după ce li-a pierdut funcționalitea de triptic). Lateral se observă locașurile unde se montau voleurile.
Icoamnul
Conform tradiției, icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Sfântul Teodor a fost pictată de către Sfântul Evanghelist Luca și seamănă cu celebra icoană a Maicii Domnului din Vladimir. Au fost executate numeroase copii. Tip Eleusa – Fecioara ține pe Iisus cu ambele mâini într-o îmbrățișare maternă. Privirea tristă și gânditoare a Maicii, chipul serios și matur al Pruncului prevestesc Patimile. Iisus are fața îndreptată spre Maica sa, iar mâna stângă petrecută în jurul gâtului ei. Dreapta o ține pe marginea maforionului . Înveșmântat cu o tunică roșie cu drapaj galben, încins cu un brâu aurit. Picioarele desculțe, cel stâng dezgolit până la genunchi. Veșmântul Fecioarei, pe întreaga suprafață a mânecii stângi, prezintă un motiv floral amplu. Nimbul marcat cu motive punctiforme ștanțate formează motive florale stilizate, maforionul bordat cu șiruri de puncte incizate, la fel mânecuțele. Restul veșmântului simplu, vișiniu, stola galbenă. Maniera de tratare a chipurilor personajelor se înscrie pe linia vechii tradiții, la fel și cromatica cu număr restrâns de culori. Ochii fin desenați, accentuați volumetric, irisul de formă ovală, pupila neagră. Buzele, mici înguste, sunt trasate cu o linie subțire de culoare închisă, expresia lor fiind definitorie pentru starea Maicii. Cromatica: Culoarea predominantă este roșul (atât veșmintele Maicii Domnului, cât și ale pruncului, dar și chenarul); alb, galben;tonuri de pământ, fondul auriu. Chenarul interior dublat de două șiruri de cercuri ștanțate în foiță.
Asociere mai rar întâlnită, probabil comandată special. Icoana îi reprezintă pe în prim plan Sfinții Ioan Botezătorul și Sfântul Nicolae(1/1), deasupra lor Maica Domnului Platytera într-un medalion aurit,înconjurat de raze. Maica are coroană împărătească și îl ține pe Isus copil în poală, ambii avînd brațele desfăcute. Sfântul Ioan este în ipostaza îngerească, înaripat, desculț, binecuvântând cu dreapta, înveșmântat cu haina de păr de cămilă, deasupra mantie roșie. Sfântul Nicolae este prezentat în ipostaza de mare ierarh, cu însemnele episcopale(mitră pe cap, sacos, epitrahil decorat cu cruci și motive florale, bedernița cu franjuri și motive geometrice) Relief stilizat, alternanță de benzi ondulate multicolore, și registre cu elemente fitomorfe. Inscripțiile în chenare, numele sfântului Ioan dublat în afara chenarului. Câmp albastru ultramarin, decorat cu pete de culoare și motive astrale stilizate. Medalionul este împărțit în două zone de culoare(galben și verde) printr-o bandă albă cu motiv spiralat(funia răsucită). Cromatica este foarte variată:alb, albastru, verde, roșu, galben, ocru,culori intense. Icoana are colțul stâng lipsă.
Icoana se bazează pe tradițiile picturii niculene, însă linia desenului trasat cu mare precizie cu un instrument de scris cu tuș, precum și paleta cromatică și degradeul chenarului marginal, indică o pictură de dată recentă, imitând vechile icoane de la Nicula. Reproducea inexactă a chenarului specific Niculei(brâul decorat cu s.uri), coloritul, rama(kitsch) arată că autorul nu era instruit în această direcție, așa cum vor încerca meșterii contemporani. Tiparul este specific perioadei de înflorire a picturii pe sticlă de la Nicula. Sf Ilie într-un car tip faeton roman, tras de doi cai înaripați, deasupra unui lanț de nori.Sfântul este așezat, cu o mână ține hățurile întoarse ca bici, Corpul este disproporționat, mare în comparație cu carul.Fața prelungă, cu barba schițată, părul negru, ochii mari, negri, aureola realizată cu bronz auriu. Chenar(alb cu linii oblice galbene) reproducându-l inexact pe cel specific centrului Nicula, delimitează, împreună cu lanțul de nori, o zonă de câmp galben -lămâi). Colțurile inferioare sunt completate cu două zone triunghiulare de aceeași culoare, unite central printr-o semisferă cu chenar verde.Restul câmpului - bleu în degrade. Pe zona de câmp galben sunt inserate motive fitomorfe(preluate din vechile tipare) și geometrice(cerc verde hașurat, utilizat pentru a sugera altădată un interior. Culorile nespecifice centrului de la Nicula. Rama este lată, marmorată, în relief, prin folosirea unui gips modelat, apoi pictat cu bej și brun, lăcuit.Pe spate este fixat un carton.
Icoana este pictată pe sticlă. Imaginea o înfatișează pe Maica Domnului cu Iisus în brațe, cu doi îngeri de o parte și alta printre flori, cu excepția părții de jos. Pe părțile laterale se află un chenar de flori și frunze. Cromatica: fond: albastru deschis; alb; maro; negru; verde; galben.
Icoana este pictată pe un suport de glajă formă dreptunghiulară în ax vertical. Scena ridicării la cer a Sfântului Ilie(Răpirea la cer)este redată într-o viziune populară. Sfântul Ilie, ca stăpân al tunetelor, fulgerelor și al ploii, purtat de un car de foc pe cer, este redat în registrul superior, în cel inferior fiind reprezantat proorocul Elisei în două ipostaze. Pe un registru în lanț de nori pastelați alb-albaștri, trăsura de culoare roșu cărămiziu, cu marginile și cercurile roților poleite, trasă de doi cai de aceeași culoare îl poartă pe sfântul Ilie înveșmântat cu tunică albă cu faldurile marcate cu negru, o mantie roșie. În slavă, pe nori, un heruvim. În registrul inferior, colțul stâng, proorocul Elisei(tunică albastră, brâul și manșetele galbene, în jurul capului, nimb aurit) cu mâinile ridicate primește haina sf. Ilie, ca semn al investiturii cu puterile acestuia.În colțul drept apare arând pământul cu un plug poleit tras de doi boi albi. Înveșmântat aici cu o tunică de culoare roșie cu poalele și încălțămintea albastră. Chipurile expresive, ochii negri, proporțiile corpului sunt reduse. Câmpul icoanei este împărțit în mai multe registre: partea superioară, în spatele carului, este albastră cu flori cu câte trei petale dispuse în poziții diferite; În cea de jos - benzi hașurate divers pe fond verde, sugerând relieful ; Registrul terestru este separat de cel celest printr-o zonă gri roz decorată cu trei flori roșii cu frunze verzi. Inscripția - în partea de sus, într-un chenar alb cu marginile dantelate. Suportul pictural deteriorat(oblic și colțul din stânga jos). Rama - patru șipci din lemn de brad, băițuite, îmbinate oblic la colțuri și întărite cu pene ascunse la colțuri. Capacul este realizat din două scânduri de lemn de brad.
fragment dintr-o statuetă antropomorfă feminină, din care se mai păstrează jumătatea inferioară cu membrele inferioare unite și bazinul inferior; ventral și dorsal, membrele sunt despărțite printr-o linie scurtă incizată, verticală; lateralele bazinului sunt punctate prin două mici perforații; vârfurile picioarelor sunt îngustate puternic și modelate lăsând impresia redării încălțărilor; a fost pictată cu roșu, cu linii scurte orizontale și oblice; liniile oblice definesc și triunghiul sexual; la picioare, gambele sunt pictate integral cu culoare; pastă fină, cărămizie, compactă, bine arsă
Trupul adormit al Maicii Domnului este susținut pe brațe de o mulțime de credincioși, preoți, arhierei, mitropoliți, ucenici, sfinți părinți. Mulțimea de oameni este sugerată printr-o mare de capete. Trăsăturile Chipului Maicii Domnului sunt pictate cu măiestrie. În registrul inferior, pe o pardoseală roz este un înger ocrotitor. În registrul superior, în dreapta sunt elemente de arhitectură, la ferestre fiind iarăși și iarăși personaje privind cu tristețe și îndurerare. Toate chipurile din icoană arată tristețea și durerea despărțirii de Maica Domnului mult-iubită. În stânga, Dumnezeu-Tatăl o ia de mână pe Maica Domnului, ridicând-o la Cer, și cuprinzând-o în brațele părintești. Maica Domnului este asemenea unei fetițe, ca în icoana cu Intrarea Maicii Domnului în biserică. Cromatica este armonioasă, delicată și rafinată: roșu sângeriu, roz, albastru cobalt, gri, alb, bej, brun, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Adormirea Maicii Domnului IC XC Iisus Hristos. Icoana este încadrată de un chenar decorativ geometrizant reprezentat de un lanț ondulatoriu.
Icoana reprezintă Sfânta Treime - Sfânta Troiță și Încoronarea Maicii Domnului. Dumnezeu-Tatăl are sceptrul Împărăției Cerurilor și globul pământesc sprijinit pe genunchii părintești și Dumnezeu-Fiul are Crucea pe umărul stâng. Maica Domnului este ridicată în timpul de rugăciune și ascultare, smerenie și primire de bunăvoie. Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Maica Domnului sunt înveșmântați în roșu vermillon-orange, alb, galben și albastru bleu-ciel. În registrul îndepărtat superior este cerul albastru, Dumnezeu-Fiul ține pe brațul stâng Crucea, iar Maica Domnului are mâinile împreunate în cruce pe piept. Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul așează împreună coroana de împărăteasă a Cerurilor pe capul Fecioarei Maria. În registrul superior, printr-o mandorlă de nouri și un disc roșu de raze solare, deschizându-se cerurile, se coboară Sfântul Duh, sub forma unui porumbel, pe un mănunchi de raze de lumină. Maica Domnului este încoronată ca Împărăteasa Cerurilor de către Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul. În registrul superior, icoana este încadrată de nori albi-albaștri bleu-ciel. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Treime. Cromatica este luminoasă și armonioasă: roșu vermillon, orange, albastru bleu-ciel, verde văratic, galben, alb, auriu, negru. Trăsăturile chipurilor sunt rafinat desenate. Fondul icoanei este văzduhul verde-văratic, decorat de mandorle de nouri rotunzi albi-albaștri. Este o icoană de Țara Oltului.
Icoana este rară prin tematica iconografică abordată, având o compoziție simetrică, echilibrată și armonioasă cromatic, structural și teologic. Central este Dumnezeu pe tron arhieresc Mare Judecător și Învățător. Este îmbrăcat cu sacos albastru cobalt-regal cu dungi albe, cu felon și omofor roșu vermillon, cu epitrahil-patrafir vernil-absint, cu trei cruci negre și o floare de lalea cu trei petale lunguiețe albe. Cu mâna dreaptă ține Sfânta Scriptură deschisă pe genunchi și cu mâna stângă Binecuvântează. Tronul arhieresc este bogat ornamentat cu elemente decorative geometrizante bronzii, albe și negre, având aripile de arhitectură umplute cu un caroiaj aparte. Mântuitorul Iisus Hristos are picioarele așezate pe o pernă roșie. În partea dreaptă a Lui Dumnezeu este Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului Iisus Hristos. Sfântul Ioan este îmbrăcat în sarică albastră de păr de cămilă și omofor-mantie verde kaki. În stânga Mântuitorului Iisus Hristos este Maica Domnului, în sacos albastru cobalt și mantie cu maforiom roșu vermillon, cu interiorul vernil-absint. În registrul mai îndepărtat sunt situați Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, mai-marii oștilor cerești și încă doi sfinți arhangheli, din soborul îngerilor păzitori. În registrul superior este Dumnezeu-Tatăl, în veșmânt roșu, trimițând din Cerurile deschise, printr-o mandorlă de nouri albi, pe Sfântul Duh, sub forma porumbelului alb. Fondul icoanei este cerul albastru cobalt, încadrată icoana fiind de un chenar decorativ bronziu, lat, cu elemente florale stilizate mari roșii - 9 ruje. Inscripția din româno-chirilică este IC XC MP Iisus Hristos Maica Domnului. Cromatica este vie, luminoasă și armonioasă: roșu vermillon, verde absint, vernil, kaki, albastru cobalt, brun, bej, negru, alb. Icoana este din Țara Făgărașului.
Icoana este pictată în oglindă, pe un suport de sticlă de formă dreptunghiulară în ax orizontal. Sunt reprezentate patru scene, despărțite orizontal printr-o linie neagră iar vertical printr-o stinghie îngustă de lemn, datorită lățimii mari a sticlei. În primul câmp apare un sfânt ierarh, tânăr(posibil sf. Nicolae, deși nu e reprezentarea canonică),, binecuvîntînd cu dreapta, în stânga ținînd Evanghelia, flancat de două sfinte. Cea din dreapta corespunde reprezentării sf. Paraschiva, cu o cruce în mâna dreaptă și o ramură în stânga. Cea din dreapta, cu o carte în stânga și o ramură în cealaltă, ar corespunde Maicii Domnului. A doua scenă îl are în centru pe Isus Hristos răstignit pe cruce, de o parte și de alta pe Maica Domnului Hodighitria cu Pruncul, iar de cealaltă pe Sfântul Ioan Evanghelistul în postura de ierarh.Registrele de jos: stânga. Sfinții trei ierarhi(Grigorie, Vasile și Ioan) în veșminte arhierești, cu mitră pe cap, dreapta: sfântul Gheorghe, în costum ostășesc, omorînd balaurul(de formă canină) Alături de acesta mai apare o sfântă cu o cruce în mână și un steag în cealaltă, probabil o confuzie(fata de împărat pe care o salvează sfântul asimilată unei sfinte. În fața calului, pe un nor, Arhanghelul Gavriil. Chipurile sunt expresive, contururile destul de precise, compoziția foarte încărcată, de la densitatea personajelor la abundența detaliilor(falduri dese, realizate prin linii drepte și ondulate, transversale și verticale, câmpul umplut cu motive florale și astrale). Câmp de culoare galbenă în registrele superioare și de culoare albastră în cele inferioare, împodobit cu stele albe și roșii și motive florale. Paleta cromatică este variată:alb, roșu, galben, verde, albastru La aureole, cărți, ramuri, etc, este folosită foița de aur. Rama lăcuită, de culoare brun roșcat, decorată cu puncte mari,negre. Dosul este alcătuit din două bucăți de placaj.
Icoana reprezintă unul dintre praznicele împărătești foarte importante, Înălțarea Domnului Iisus Hristos, care are loc la 40 de zile după Învierea Domnului Iisus Hristos. Icoana este împărțită în două registre, printr-o mandorlă de nouri rotunzi albi-gri. În registrul superior, deasupra mandorlei, este Mântuitorul Iisus Hristos Înălțat la Ceruri și Binecuvântând, spunând: Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră! În registrul inferior, pe pământ este Maica Domnului, cu doi dintre cei 12 ucenici, prezenți la Înălțare. Întreaga compoziție este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de ruje - 5 trandafiri roșii, cu frunze verzi. Numărul de 5 poate fi interpretat pe de o parte, cele 5 răni ale Mântuitorului Iisus Hristos, și pe de altă parte, cele 50 de zile până la Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt - Rusaliile, Cincizecimea. Icoana este de Nicula. Cromatica este luminoasă și armonioasă: roșu vermillon, galben chihlimbar, albastru bleu-ciel, verde brad, gri, alb, negru.
Icoana este pictată după un model central european, influența apuseană fiind evidentă. În prim plan, Isus redat din profil, întins pe un catafalc acoperit cu un giulgiu alb. Părul lung castaniu, ochii închiși, barba scurtă, redarea anatomiei diferită de specificul transilvan. Nimb simplu, umplut cu bronz auriu. Mijlocul este înfășurat cu un veșmânt verde, mâinile întinse pe lângă corp. În prim plan, la capetele catafalcului, câte un înger îngenuncheat, redat din profil. Îngerii au fețele diforme, veșminte roșii, aripi verzi. În spațiul dintre ei, în fața catafalcului se află o amforă, o lance, cununa de spini și o cruce cu inscriția INRI(probabil). În partea superioară a compoziției- planul doi, pe un postament decorat cu unda apei(iconarul a introdus motive familiare în redarea glacială apuseană), un potir cu o cruce, două lumânări în sfeșnice, intercalate cu vase cu flori, decor floral pe fond bleu/ alb; doi heruvimi hilari printre flori. În colțurile superioare- trandafiri roșii pe fond bleu. Compoziția echilibrată, naivă dar atent executată, desenul îngrijit, redarea chipurilor forțată, stângace, paleta cromatică bogată, culorile vii, intense, în dezacord cu tema. Rama, baghetată, profilată, realizată din patru șipci de brad îmbinate oblic la colțuri, de culoare neagră. Stratul pictural prezintă spart, pelicula de culoare în stare bună.
Icoana este de iconostas, pictată într- manieră barocă. Maica Domnului este ridicată în timpul de rugăciune și ascultare, smerenie și primire de bunăvoie. Dumnezeu-Fiul și Maica Domnului sunt înveșmântați în roșu vermillon și brun-negru, Dumnezeu-Tatăl este înveșmântat în crem-bej. În registrul îndepărtat superior este cerul luminos deschis, Dumnezeu-Fiul ține pe brațul stâng Crucea, iar Maica Domnului are mâinile împreunate în cruce pe piept. Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul așează împreună coroana de împărăteasă a Cerurilor pe capul Fecioarei Maria. În registrul superior, printr-o mandorlă de nouri și un semicerc de raze solare, deschizându-se cerurile, se coboară Sfântul Duh, sub forma unui porumbel, pe un mănunchi de raze de lumină. Maica Domnului este încoronată ca Împărăteasa Cerurilor de către Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul. Inscripția în româno-chirilică se traduce Sfânta Treime Sfântul Duh. Cromatica este armonioasă: roșu stacojiu, negru, brun, bej, gri, alb, auriu. Trăsăturile chipurilor sunt expresive. Icoana este pictată în manieră barocă. Intreaga compoziție iconografică este armonios echilibrată structural, pe o multitudine de nouri și mandorle de nouri rotunzi, reprezentând spațiul de interferență a pământului cu Împărăția Cerurilor, uimitoare fiind prezența chipurilor de îngeri care locuiesc nourii. Icoana este de la începutul secolului al XIX-lea, din Rășinari, Mărginimea Sibiului.
Sfântul Gheorghe e reprezentat pe un cal alb cu multe pete gri. Înveșmântat cu tunică roșie, mantie verde și pantaloni albaștri, sfântul poartă pe cap un coif roșu și ține în mâna dreaptă sulița cu care ucide balaurul. Aici, iconarul a pictat balaurul sub formă de șarpe ce stă încolăcit printre și pe sub picioarele calului. Scena e încadrată de un brâu ocru decorat cu motivul torsadei. Ca elemente decorative iconarul a folosit frunzele simple, esențializate. Cromatica icoanei se compune din tonuri de roșu, ocru galben, alb, verde, maro, gri și negru. Rama icoanei e profilată, bicromă (latura interioară roșie, iar cea exterioară maronie) și e formată din îmbinarea a patru baghete de lemn.
Untitled